Michael Haulică: Intrăm direct în "subiectul zilei": Nemira a achiziţionat drepturile pentru The Graveyard Book de Neil Gaiman, roman premiat anul trecut cu Hugo şi Locus, şi nominalizat la British Fantasy, World Fantasy şi Mythopoeic. Se ştie că traducerea va fi a ta, aşa cum au fost şi celelalte cinci cărţi traduse pînă acum din opera lui Gaiman. Ce zici de transferul lui la Nemira?
Liviu Radu: Regret că Tritonic a renunţat la o activitate care-i adusese oarecare notorietate. Pe de altă parte, Nemira este consecventă în a oferi cititorilor cele mai noi şi mai importante cărţi din domeniul SF&F.
M.H.: Cum a mers, traducerea Cărţii cimitirului faţă de celelalte cărţi ale lui Gaiman?
L.R.: L-am tradus de îndată ce a apărut, editura Tritonic intenţiona să-l publice prin martie 2009. Din nefericire, cartea a stat în aşteptare, au fost probleme cu contractul, iar în cele din urmă a apărut la Nemira. Într-un fel, traducerea a fost mai uşoară decît Zei americani, de exemplu, la care am fost silit să introduc o serie de note de subsol. Poate că mi s-a părut că a fost mai uşoară pentru că între timp că m-am familiarizat cu stilul şi lexicul lui Gaiman...
M.H.: Aduce ceva nou cartea asta? Se poate începe lectura lui Gaiman cu această carte sau e mai bine să fi citit altceva înainte?
L.R.: Orice carte a lui Gaiman aduce ceva nou. Aceasta, de exemplu, imită, într-un fel, stilul lui Kipling şi există multe momente în care ne dăm seama că Gaiman face anumite referiri la Cartea junglei. Evident, multe lucruri îi aparţin numai lui Gaiman şi avem de-a face cu o chestie borgesiană: autorul te zăpăceşte şi te face să te îndoieşti de ce ştii - dar şi de ceea ce îţi spune. Pentru orice eventualitate, nu strică să recitiţi Cartea junglei. Vă veţi amuza zdravăn descoperind spiritul inventiv şi umorul lui Gaiman - pentru că Rudyard Kipling, un mare scriitor, nu avea prea mult umor. Puteţi începe lectura lui Gaiman cu această carte sau cu oricare dintre cărţile sale - doar Băieţii lui Anansi trebuie citit după Zei americani (e bine, dar nu obligatoriu). După opinia mea, Gaiman e ca Dick - dacă i-ai citit o carte, simţi nevoia să le citeşti pe toate.
M.H.: Cartea cimitirului a luat premiul Locus la categoria cărţi pentru adolescenţi. O recomanzi şi adulţilor?
L.R.: Eu am citit şi recitit Cartea junglei ca adult. Iar Cartea cimitirului am citit-o la o vîrstă care e destul de înaintată. Şi mi-au plăcut amîndouă, ba mai mult, cred că un adult va găsi în cele două cărţi - foarte asemănătoare şi, în acelaşi timp, foarte diferite - lucruri pe care s-ar putea să nu le descopere un adolescent. Dar asta-i opinia unui adolescent întîrziat.
M.H.: Într-un anume sens traducerea este şi o rescriere a originalului. Cum te simţi în postura de coautor al lui Gaiman?
L.R.: Traducerea este o rescriere a originalului, dar, în acelaşi timp, traducînd o carte te transpui în mintea autorului şi te trezeşti gîndind ca el, dorind să scrii ca el. Nu ştiu în ce măsură sînt coautor al lui Gaiman - pentru că ideile rămîn ale lui - dar e cert că Gaiman mi-a sugerat multe lucruri. Aşa că eu sînt cel care rămîne dator, nu Gaiman.