Tibi Clenci e cel mai bun fotograf de fashion din România. Pictorialele sale, născute în FHM şi acum, deja, întâlnite în multe reviste glossy de pe piaţă, se remarcă îndeosebi prin creativitate şi baghetă regizorală. Clenci nu a ajuns la blazarea pe care mulţi fotografi români au îmbrăţişat-o după numai câţiva ani, ci e într-o perpetuă căutare, generată probabil de natura facultăţii de teatru pe care a terminat-o. Iar dacă ar fi să îi atribui o calitate, atunci cu siguranţă vei spune despre un pictorial marca Tibi Clenci că nu e niciodată plictisitor.
Eduard Ţone: Care este viziunea asupra lumii, din prisma ta, ca fotograf?
Tibi Clenci: Îndrăznesc a răspunde printr-o întrebare. Culorile, miresmele, lacrimile, râsetele, femeile... îţi stârnesc acelaşi sentiment de beautitudine? Dacă da, atunci suntem la fel.
E.Ţ.: De ce te-ai apucat de fotografie? Care au fost motivele?
T.C.: Copilăria. Pe vremea aceea se petrecea miracolul. Întâmplările mele parcă nu-mi erau de ajuns şi astfel, fără să-mi dau seama, m-am lăsat purtat de val, fiind aruncat în fantasmele altor personaje. Mai târziu, toate aceste poveşti s-au transformat în propriile-mi experienţe. Întâmplări peste întâmplări, flashback-uri... toate aveau să mă arunce în lumea artistică şi astfel camera foto să devină o prelungire a simţurilor mele.
E.Ţ.: Care sunt modelele tale într-ale fotografiei? Ai vreun idol, vreun Hagi al fotografiei, vreun Zidane?
T.C.: Un Hagi în fotografie este Patrick Demarchelier. Abordarea fantastică a fiecărui editorial, puterea de înţelegere şi de exprimare, lumini şi umbre - totul îl transformă într-un "golgheter" mondial.
E.Ţ.: Te-ai specializat în fotografie de modă. De ce?
T.C.: De secole, oamenii au lăsat în urmă imaginea lor gravată, pictată sau sculptată. Imaginile sugerau frumuseţea. Cum aş putea să neglijez costumul, carcasa ce dă valoare personajului. Am ales frumosul!
E.Ţ.: Ce are fotografia de modă aparte faţă de alt tip de fotografie?
T.C.: Provocarea cea mare în tot acest proces este de a produce imagini comparabile, asemănătoare cu imaginile de film.
E.Ţ.: Cum ai descrie propriul tău stil?
T.C.: Este o mare greşeală să te cataloghezi ca aparţinând unui singur stil. În fotografia de modă trebuie să fii capabil să abordezi moduri diferite de exprimare. Mă străduiesc din răsputeri să nu mă las pradă comodităţii si, astfel, să ajung să am un singur stil. Am terminat o facultate - teatrul - ce mă ajută să fiu creativ. Îmbinând realităţi, ficţiune, istorie, geografie, totul! Meridianele imaginilor mele sunt vaste.
E.Ţ.: Ca fotograf "amator" ce îţi place cel mai mult să fotografiezi şi de ce?
T.C.: Dobrogea, cu satele ei sărace, copiii alergând pe drumurile pline de ţărani, o băbuţă cocoşată gonind cu ciomagul nişte gâşte, un tată alături de cei trei fii ai lui, călărind o mârţoaga, un şarpe în apa limpede a unui izvor de unde se adapă două văcuţe. Tiparul verii, praful şi arămiul Dobrogei sunt lucruri ce mă stârnesc neîncetat. Iubesc Dobrogea!
E.Ţ.: Cum reuşeşti să redai în fotografie emoţia a ceea ce reproduci în acel moment?
T.C.: Referindu-mă la fotografia de interviu, ai nevoie de timp şi focus. Trebuie să trăieşti printre personajele care te interesează şi astfel să fii mereu pregătit. Cât despre fashion, lucrurile se compun. Un copy-paste al întregului proces filmic, scenariu, distribuţie, locul în care se fotografiază, lumină, culori şi, cel mai de preţ lucru, regia. Ca fotograf de modă e musai să fii şi un regizor bun.
E.Ţ.: Ce reprezintă culoarea?
T.C.: Fotografia te poate face fericit. Iar fericirea este zugrăvită în culori.
E.Ţ.: Cum arată femeia prin obiectivul lui Tibi Clenci?
T.C.: Dacă aveam altă profesie, imaginea ei nu ar fi suferit deloc. Am fost îndrăgostit de EA încă de la cea mai fragedă vârstă iar fiecare an ce a trecut alături de EA, m-a făcut mai sensibil.
E.Ţ.: Ce e mai important la un shooting? Lumina? Modelul? Camera? Locul? Echipa?
T.C.: Prin comparaţie, imaginează-ţi rolul principal dintr-un film de Oscar. Fiecare regizor aleargă în căutarea distribuţiei de aur. Lumini şi umbre, atmosfera fără de care uneori ai impresia că priveşti pur şi simplu o imagine frumoasă dar fără parfum de fotografie.
Nu doar pentru că lucrez cu cea mai performantă cameră foto, Hasselblad, susţin importanţa calităţii, însă rezoluţia, claritatea imagini, lipsa aberaţiilor de culoare, sincronizarea bliţurilor până la 1/800 te fac să simţi că nu ai bariere în procesul creativ.
Locul în care se face shooting-ul - imaginează-ţi filmul Avatar difuzat pe o cromă, fără imaginile spectaculoase ce constituiau decorul. Sigur, studioul are rolul lui, însă dacă vrei să fii iubit, aplaudat la scenă deschisă, complică-ţi procesul fotografic aducând mai multe elemente ce te pot ajuta în cele din urmă, mai ales dacă ai şi calităţi regizorale.
Echipa, de asemenea - sport colectiv, de echipă. Puterea de înţelegere a fiecărui detaliu este primordială în echipa mea.
E.Ţ.: Cit de important e Photoshop-ul în munca fotografică?
T.C.: Poate fi, însă eu obişnuiesc să compun cel mai des întregul ansamblu de imagine în momentul fotografierii. Sunt foarte încântat de ceea ce înseamnă era digitală. De pildă, cei mici face probe şi învăţa fără un cost excesiv iar atunci când imaginilor le lipseşte ceva, poţi remedia cu ajutorul photoshop-ului.
Nu spun că este un instrument pentru copii, însă pentru a fi un fotograf bun trebuie, înainte de toate să poţi crea o fotografie fără ajutorul photoshop-ului. Ulterior, dacă în procesul de creaţie a fost gândită şi implicată procesarea în adobe, este ok. Însă nu pot admite ideea de fotograf ce-şi salvează "creaţia" folosind softuri de prelucrare a imaginii.
E.Ţ.: Ai mai face fotografie pe film?
T.C.: Tocmai de aceea vorbesc despre importanţa creaţiei de dinainte de a arunca fotografia în adobe. Filmul presupune un proces creativ, atenţie la detaliu înainte de a declanşa fiecare cadru. A fost şi va rămâne un proces foarte scump. Sigur, analogicul are atuurile lui în afara celor ale calităţii imaginii. Atenţia la fiecare detaliu te poate antrena pentru a deveni perfecţionist. Pe de altă parte însă, şi digitalul are avantaje uriaşe. De pildă, posibilitatea de a declanşa de mai multe ori fără un cost suplimentar.
E.Ţ.: Care e a fost cel mai important moment din cariera ta de fotograf?
T.C.: Decernarea premiului pentru cel mai bun fotograf de modă în anul 2008. Din nefericire criza a afectat astfel de competiţii, ele nemaiexistând astăzi.
E.Ţ.: Există o persoană anume pe care ţi-ai dori să o fotografiezi?
T.C.: Sunt extrem de bucuros atunci când tatăl meu îmi este model. Carisma lui mă bucură lăsându-mi parfumul plăcut a ceea ce înseamnă un om puternic.
E.Ţ.: Cât de important e să ai un site, ca fotograf?
T.C.: Expoziţiile erau mult dorite de noi până ca web-ul să ne ofere în mod facil această şansă. Astăzi, fără site, un fotograf, chiar dacă este talentat, nu este profesionist. Nu este prezent în motoarele de căutare deci... nu va fi aşa de cunoscut.