Dat fiind că nu vă pot oferi la început de an un echivalent on line al acestui celebru concert de la Viena, voi apela doar la două momente muzicale ilustrative şi voi scrie despre cei doi principali reprezentanţi ai valsului vienez, Johann Strauss fiul şi tatăl. De altfel, de multe ori lucrările celor doi Strauss, tatăl şi fiul, sunt confundate, chiar dacă ei au fost succesiv, fiecare în vremea lui, "regi ai valsului vienez".
Johann Strauss Tatăl
Johann Strauss tatăl s-a născut la Viena în 1804. Provenind dintr-un mediu modest şi fiind de formaţie violonist, a înfiinţat — împreună cu prietenul lui Lanner a înfiinţat un cvartet care cânta în braserii. Acest cvartet s-a mărit în scurt timp, devenind o mică orchestră pentru baluri, cafenele sau concerte de promenadă. Apoi, Johann Strauss a pus bazele propriei orchestre, care interpreta chiar valsurile compuse de el. Cu această ocazie, şi-a perfecţionat cunoştinţele în tehnicile de scriitură. Devine "regele valsului", călătoreşte enorm şi este invitat la curţile princiare. În 1846, ajunge la consacrarea oficială, odată cu numirea ca director al balurilor la curtea austriacă de la Schönbrunn. Slăbit de mult timp de boală (avusese o criză de meningită în 1839), a murit de scarlatină la Viena în 1849, iar funeraliile lui au prilejuit mari manifestaţii publice. Creaţiile sale, din care face parte celebrul Marş al lui Radetzky, sunt deseori atribuite fiului său. Această operă cuprinde bineînţeles valsuri (în jur de 150), dar şi 14 polci, 28 de galopuri, 35 de cadriluri, 19 marşuri, aşadar în exclusivitate lucrări de dans şi de divertisment.
Johann Strauss fiul
Johann Strauss fiul s-a născut la Viena, în 1825. Tatăl lui s-a opus ca fiul să urmeze, ca şi el, o carieră muzicală, chiar dacă i-a oferit posibilitatea de a urma cursuri de pian. Aşadar, tânărul Johann a trebuit să studieze pentru a deveni funcţionar de bancă. După divorţul părinţilor săi, îşi constituie, împotriva voinţei acestora, propria lui orchestră de muzică de divertisment la cazinoul Dommayer, devenind astfel concurentul propriului său tată, care a şi încercat să-l şi obstrucţioneze, de altfel.
Dar cu puţin timp înaintea morţii acestuia din urmă, cei doi s-au împăcat. În 1848, Johann Strauss fiul a fost numit şef al muzicii municipale din Viena, imediat după revoluţia care îl aruncase pe tatăl său într-o relativă dizgraţie. Atunci când acesta din urmă a murit, în 1849, fiul a făcut să fuzioneze cele două orchestre şi a început să realizeze numeroase turnee în Europa. Oboseala îl obligă, în 1853, să încredinţeze bagheta acestei orchestre fratelui său, Joseph, care era inginer, şi să nu mai dirijeze decât în timpul verii. În 1862, se căsătoreşte cu cântăreaţa Jetty Treffz. Ea avea să moară în 1877 şi el se va căsători apoi, succesiv, cu Angelika Dietrich, în 1878 şi Adele Deutsch, în 1889.
În 1863 este numit director al balurilor curţii. Din acel moment, din motive de sănătate, începe să neglijeze conducerea orchestrei, încredinţând-o fraţilor săi mai mici Joseph (care a trăit între 1827 şi 1870) şi Eduard (născut în 1835 şi care îi va supravieţui cu 17 ani). Johann Strauss fiul se consacră din acel moment în exclusivitate compunerii de muzică de divertisment. Offenbach va fi cel care îl va incita să scrie lucrări mai ambiţioase, de exemplu operete. Cea de a treia operetă a lui, Liliacul, nu se impune, cu toate acestea, imediat. Considerat la rândul lui regele valsului vienez, prieten cu Brahms şi apreciat de numeroşi compozitori, Johann Strauss fiul a murit în 1899, de pneumonie, şi i s-au făcut funeralii naţionale, fiind înmormântat lângă Brahms şi Schubert.
Din cele 15 operete ale sale, cele mai cunoscute sunt Liliacul, pe un libret original de Haffner şi Genée, apoi Cagliostro, O noapte la Veneţia, Voievodul ţiganilor şi, în sfîrşit, Sânge vienez, după celebrul său vals omonim. Johann Strauss fiul a încercat să abordeze chiar şi opera, cu Ritter Pasman. Dar lucrările lui cele mai populare rămân valsurile vieneze, în jur de 170 fiind catalogate, dintre care amintim Dunărea albastră; Viaţă de artist; Sânge vienez; Vocile primăverii sau Valsul împăratului.
Îi datorăm de asemenea 80 de cadriluri, 140 de polci, 45 de marşuri, 32 de mazurci şi altele. Lucrările lui Johann Strauss fiul sunt considerate a fi chintesenţa muzicii vieneze de divertisment din secolul al XIX-lea şi au influenţat într-o manieră imposibil de neglijat întreaga muzică. De altfel, Mahler, Ravel, Berg... şi mulţi alţi muzicieni "serioşi" i-au adus omagiul lor.