Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

10 pentru Film la TIFF, 2015 - Ca actor, păşeşti pe teritorii necunoscute, la graniţa între existent şi inexistent, real şi ireal, vizibil şi invizibil


Andrei Măjeri, un interviu cu Silva Helena Schmidt

26.05.2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Silva Helena Schmidt este o rara avis, actriţă greu de prins într-o tipologie, inteligentă şi frumoasă foc, talentată şi orgolioasă (aşa cum îi stă bine unui artist adevărat). Am avut plăcerea să lucrăm împreună şi sper să repetăm experienţa în curând. Selectarea ei în 10 pentru Film este o confirmare a firii sale muncitoare, a charismei şi harului său. Dincolo de alura ei bovarică, cel mai mult îmi place la Silva că habar nu are ce râs molipsitor poate avea.



Andrei Măjeri: Motor! Acţiune! Voi începe prin a spune că noi am colaborat deja la spectacolul Organic de la Teatrul Naţional Bucureşti, relaţia noastră căpătând prin acest interviu o nouă nuanţă, pe care o găsesc oportună. Felicitări pentru selecţia în 10 pentru Film. Te bucuri să te întorci în oraşul în care te-ai format ca actriţă?
Silva Helena Schmidt: Mulţumesc, ai avut o idee grozavă să inviţi artişti atât de diferiţi în Organic, să-şi pună amprenta pe scenele de vis din textul Savianei Stănescu. Astfel, am reuşit să mă fac remarcată şi să-l cunosc pe Tudor Giurgiu, iniţiator şi unul dintre selecţionerii acestui program al TIFF. De Cluj mă leagă amintiri minunate şi pot spune că acolo am avut parte de cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Fiecare revenire la Cluj este specială, prieteni foarte buni aşteptându-mă cu drag şi dor. De data asta, bucuria mea şi a lor este dublată de participarea la 10 pentru Film.

A.M.: Ce înseamnă pentru tine selectarea în 10 pentru film?
S.H.S.: O dorinţă împlinită şi posibilitatea de a intra în contact cu personalităţi ale acestei lumi în care doresc să mă împlinesc ca actriţă.

A.M.: Care a fost prima ta experienţă teatrală? Poate atingi puţin şi istoricul tău de balerină neînţeleasă. Am văzut în timpul documentării pentru viitorul nostru proiect, Perform Your Biography, o filmare cu tine balerină, moment la care am râs cu lacrimi. Erai o uriaşă timidă şi dedicată / delicată.
S.H.S.: Prima experienţă teatrală a fost la 6 ani, la serbarea de Crăciun, unde trebuia să interpretez Crăiasa Zăpezii. Mama îmi făcuse o rochiţă albă pe care cususe steluţe argintii, dar eu am preferat să mă îmbrac cu rochia de rezervă, împrumutată de la teatru. Era lălâie, de un alb decolorat şi mirosea a naftalină, însă am insistat să o port. Atunci am fost cea mai mândră şi fericită Crăiasă.

La balet nu am rezistat prea mult, aveam un profesor mult prea sever. Obişnuia să arunce cu papucul după noi şi duhnea a alcool. Dar dansul mă fascina într-atât încât, atunci când am avut primul spectacol cu momente din Lacul Lebedelor, mi-am dorit să fie totul perfect şi să am breton, la fel ca balerinele pe care le vedeam la televizor. Mama nu era de acord, aşa că, într-o zi, am luat situaţia în propriile mâini şi mi-am ciuntit părul. Aveam 8 ani, eram balerina tunsă băieţeşte şi cea mai înaltă dintre toate fetele. Ieşeam, din nou, în evidenţă.

A.M.: Stop cadru! Rezumă într-un paragraf experienţele teatrale şi filmice avute.
S.H.S.: La câteva luni după absolvire, m-am angajat la Satu Mare, unde am debutat în Trei surori (regia Gelu Badea), iar imediat după premieră am luat drumul Iaşiului pentru a colabora cu Teatrul Naţional. Din 2010 am devenit angajata acestei instituţii - unde am avut şansa să lucrez cu regizorii Mihai Măniuţiu, Claudiu Goga şi Gabor Tompa; în tot acest timp urmând şi studiile masterale la Facultatea de Teatru şi Televiziune Cluj. Tot aici, am jucat şi în primul meu scurt metraj - Musca (regia Sorina Arcereanu) - unde l-am avut partener pe Bogdan Zsolt. Mutarea mea la Bucureşti, după absolvirea masterului în 2011, a adus colaborarea cu platforma de creaţie Serpentine Series Project la scurtmetrajul experimental Persona, proiecte de teatru dans şi performance, şi rolul Kora din Organic de Saviana Stănescu în regia lui Andrei Măjeri (adică a ta) la TNB.


A.M.: Cu cine ţi-ar plăcea să colaborezi dintre regizorii de film?
S.H.S.: Ar fi o listă destul de lungă: Tudor Giurgiu, Radu Jude, Corneliu Porumboiu, Radu Muntean, Cristi Puiu, Marian Crişan, Cristian Mungiu, Jean-Pierre Jeunet, Lars von Trier, Leos Carax, Wim Wenders, Wes Anderson, Lone Sherfig, Jean Pierre & Luc Dardenne, Claire Denis, Luc Besson, Sofia Coppola şi lista poate să continue. Cred cu tărie că fiecare întâlnire este importantă, iar cea dintre regizor şi actor este definitorie pentru formarea ca om şi artist.

A.M.: Ce te atrage la lumea filmului?
S.H.S.: Tot!

A.M.: Acum, că eşti aşa totalitaristă (glumesc), încearcă să alegi o actriţă din România de la care ţi-ar plăcea să primeşti sfaturi practice legate de meseria ta, la o cafea în Cişmigiu (sau dacă e prea old school locul, atunci în Centrul Vechi).
S.H.S.: Olimpia Melinte, iar cafeaua se poate lua oriunde. Chiar şi la mine acasă.

A.M.: Care este ultimul film văzut? Dar ultimul film genial văzut?
S.H.S.: Mo'Better Blues a lui Spike Lee, o felie din viaţa unui trompetist de jazz de care se ţin scai problemele. Opening Night de Cassavetes, cu minunata Gena Rowlands.

A.M.: Prim plan! Povesteşte un moment important pentru devenirea ta pe care îl datorezi lumii filmului.
S.H.S.: Sunt nenumărate, dar ce îmi vine pe moment în minte este o poveste pe care mi-o spunea mama când eram mică şi încă nici nu mă hotărâsem să devin actriţă, despre cum Vivien Leigh a dat la o parte sute de concurente pentru rolul Scarlett O'Hara doar pentru că i-a spus regizorului la audiţie că ea este Scarlett. Desigur, interpretarea ei monumentală a ajutat la luarea deciziei finale, dar mie mi-a rămas întipărită în minte determinarea şi ambiţia cu care a reuşit să convingă.


A.M.: Aşadar, eşti o ambiţioasă. Cum a fost experienţa de lucru cu Tudor Giurgiu?
S.H.S.: O surpriză plăcută şi o şansă de a lucra într-un altfel de context cu un regizor de film, mai exact pentru realizarea unui scurtmetraj proiectat în spectacolul Organic de la TNB. El înfăţişează un vis al personajului Kora, pe care Tudor Giurgiu a reuşit să-l "condimenteze" cu unele cadre inteligente şi pline de umor.

A.M.: Ce te provoacă şi până unde merge curiozitatea ta în arta pe care o practici?
S.H.S.: Ca actor, îţi permiţi să păşeşti pe teritorii necunoscute, aflate undeva la graniţa între existent şi inexistent, real şi ireal, vizibil şi invizibil. Intrat acolo, îţi doreşti mereu să te reîntorci, ba chiar provoci revenirea prin căutările tale actoriceşti. Sunt extrem de curioasă din fire şi cred că dacă nu eram aşa, nu ajungeam până aici.

A.M.: Aş vrea să ne povesteşti un moment de cumpănă din parcursul tău actoricesc, dar şi o amintire foarte dragă.
S.H.S.: Acum doi ani, când lucram ca voice over la Realitatea TV şi nu aveam niciun proiect de teatru sau film, am descoperit fotografia. Mai exact, cum este să creezi personaje în faţa aparatului de fotografiat, iar în mai puţin de câteva luni am ajuns să pozez pentru fotografi minunaţi, ca: Iulian Ignat, Crina Prida, Cristian Crisbăşan, Mihai Ilie, Dinu Lazăr, Cato Lein din Suedia sau Raymond Mottl din Germania. Ei au surprins alter ego-uri din mine şi m-au ajutat să echilibrez cumpăna, iar eu le mulţumesc pentru asta.
Mi-e plină bocceluţa cu amintiri frumoase legate de teatru. Cred că cea mai recent pusă la păstrare este una din Organic. Înainte de a începe magia spectacolului, când publicul îşi ocupă locul în sală, împreună cu dragii mei colegi Lucian Teodor Rus şi Andrei Stehan, stăm câteva minute îmbrăţişaţi, cu frunţile lipite şi, parcă, respirăm la unison. E o tradiţie a noastră care a apărut fără să ne vorbim, iar pentru mine înseamnă enorm.


A.M.: Pentru a sparge discuţia despre film, cum te relaxezi când ai timp liber?
S.H.S.: Pictez, devorez filme şi cărţi, înot sau ies la plimbări lungi fără un traseu sau o direcţie anume. Explorez.

A.M.: Merci, dragă Silva. Vânt în pupă la Cluj şi aiurea! Cut!

(foto: Cato Lein)


Silva Helena Schmidt
Data naşterii: 18 mai 1988
Este absolventă a secţiei de actorie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj (2009) şi are o diplomă de master în Arta Actorului de Teatru şi Film la aceeaşi universitate (2011). A urmat cursurile MasterClass de Contact Dance Improvisation, Teatru No, The Language of Shakespeare, The Creative Actor of Jaques Lecoq şi The Power of Actor- Ivana Chubbuck.
A fost actriţă la Teatrul de Nord Satu-Mare şi Teatrul Naţional Iaşi şi a jucat în spectacole regizate de Mihai Măniuţiu, Claudiu Goga, Gábor Tompa.
În Bucureşti a fost voice over la Realitatea TV, iar în paralel a colaborat cu Andreea Tănăsescu şi Andrei Măjeri la proiecte de teatru dans, experimental şi performance, prezentate la Teatrul Bulandra şi WASP.
În prezent joacă la Teatrul Naţional Bucureşti în spectacolul Organic, regia Andrei Măjeri.
Face parte din platforma de creaţie Serpentine Series Project, alături de care a produs şi jucat în scurtmetrajul PERSONA. A interpretat un rol episodic în Las Fierbinţi şi a colaborat cu regizorul Virgil Nicolăescu pentru videoclipul Happy.
Silva Helena Schmidt a fost selectată în programul 10 pentru Film din cadrul TIFF 2015, care îşi propune să pună zece actori de pe scenele româneşti în contact cu profesionişti din lumea filmului. Cei zece actori selectaţi în 2015 sunt: Alexandru Ion, Ali Deac, Ana Covalciuc, Csilla Albert, Erzsébet B. Fülöp, Irina Drăgănescu, Lucian Teodor Rus, Ruxandra Maniu, Silva Helena Schmidt, Réka Szász.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică



 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2015


0 comentarii

Spacer Spacer