22.05.2015
Cel mai mult şi mai mult îmi place la Ruxandra că are în ochi strălucirea şi inocenţa aia de copil curios, ghiduş, pus pe şotii şi glume, dar care absoarbe tot ce e în jur cu o seriozitate demnă de un adult. Am avut ocazia să o văd şi să o revăd în spectacolul în care a descoperit că poate să şi cânte şi într-o întâlnire între prieteni, în care a jucat mai multe personaje, spre amuzamentul celor de faţă, şi m-a cam cucerit. Dacă veniţi la TIFF 2015 să o cunoaşteţi, sau mergeţi la Metropolis sau Odeon să o vedeţi jucând, sunt convinsă că o să vă cucerească şi pe voi.


Cătălina Miciu: Ce voiai să te faci când erai mică? A fost teatrul prima mare iubire?
Ruxandra Maniu: Voiam să am două meserii: avocat şi balerină. Aveam un plan bine pus la punct - voiam să am un costum roşu, pantofi roşii, o geantă diplomat, două maşini (una albă şi una roşie), o casă mare cu piscină şi două garaje, unul alb şi unul roşu; glumesc, două garaje, orice culoare, un căţel mic şi un telefon mobil. Dintre toate aceste lucruri, am reuşit să bifez o maşină gri, un apartament mic, un loc de parcare, un căţel mic şi un telefon mobil, dar mă pot mândri că sunt un om foarte foarte fericit pentru că am cea mai frumoasă meserie din lume.
Este marea iubire.

C.M.: Sunt momente-cheie în viaţa ta de spectator care te-au marcat? Ce spectacole ţi-au rămas pe retină?
R.M.: Mergeam foarte des la studioul Casandra, acolo am văzut timp de trei ani foarte multe spectacole. Acela a fost începutul şi cel mai bine îmi amintesc de Comedia erorilor şi de Trei surori, spectacole pe care le-am văzut de 4-5 ori; chiuleam de la liceu şi mergeam la teatru, ah, şi Cele două orfeline. Apoi, la Bulandra, Unchiul Vanea - l-am văzut în liceu de vreo patru ori, Jocul de-a vacanţa [opţiune 9], eram deja la facultate în primul an, dar îl ţin minte foarte bine, mi-a plăcut enorm, apoi Romeo şi Julieta, în regia lui Oskaras Koršunovas, Herr Paul de la Piatra Neamţ...

C.M.: Din ce se joacă acuma ce ne recomanzi?
R.M.: De vânzare, de la Odeon, şi Tipografic majuscul, tot de la Odeon, ambele ale Gianinei Cărbunariu; Girafe şi Bizoni, de la Sibiu, în regia lui Radu Afrim; Sânziana şi Pepelea, de la Cluj, al lui Alexandru Dabija.

C.M.: Ce personaj ai vrea să interpretezi cândva în viaţa asta?
R.M.: Îmi place foarte tare personajul Poppy din Happy Go Lucky, dar cel mai tare mi-ar plăcea Coco Chanel sau Simone de Beauvoir, fascinante ambele.

C.M.: Am citit că până la colaborarea cu Radu Afrim de la Gala HOP din 2013 nu te-ai gândit niciodată că ai putea cânta. Şi, totuşi, ai luat marele premiu. Cum aşa? Ce s-a întâmplat la gala aia care apoi a născut un spectacol care a făcut înconjurul ţării?
R.M.: Da, într-adevăr, până la Hai Iu Iu nu Hi You You n-am mai cântat niciodată şi nici acum nu sunt total confortabilă cu chestia asta cu cântatul (n.r. Ruxandra râde). Am luat marele premiu şi premiul publicului la Gala Hop în 2013, dar Hai Iu Iu nu Hi You You a fost un spectacol care a luat viaţă acolo, la HOP, în patru zile de workshop intens cu Vlaicu Golcea. A fost o minune, ne-am bucurat foarte tare că am putut merge cu el în ţară, că a avut o viaţă a lui; a fost un spectacol foarte apreciat, a fost un cadou pe care Radu Afrim împreuna cu Vlaicu ni l-au făcut. Rămâne spectacolul meu de suflet pentru energia lui şi pentru întâlnirile pe care le-a prilejuit. Îmi pare foarte rău că s-a jucat doar de patru ori în Bucureşti şi că nu şi-a găsit o gazdă aici, dar mă bucur că am mers cu el în turneu vara trecută, în şapte oraşe din ţară.


C.M.: Ce îţi oferă jocul pe scenă?
R.M.: Fericire, libertate enormă, dar în acelaşi timp şi o mare rigoare. Scena îmi dă un foarte mare curaj, mă ocroteşte şi aşa îmi dispare frica de absolut orice. Teatrul este singurul loc din lume unde nu disimulezi.

C.M.: Care e cel mai dificil lucru din lume atunci când ai o sală plină în faţa ochilor?
R.M.: Să încerci să disimulezi!

C.M.: Ai tabieturi şi superstiţii?
R.M.: Am, am! Nu mă întorc din drum, mai ales în zilele în care am spectacol, înaintea fiecărui spectacol iau celebrul magneziu şi port întotdeauna mir în geantă. Cam ăştia sunt "piticii" mei.

C.M.: Repeţi, din nou, de astă dată la Odeon, cu Radu Afrim. Cum e colaborarea cu un regizor la care se înghesuie sute de actori la casting?
R.M.: Da, am o mare şansă de a lucra cu Radu Afrim. Descopăr în fiecare zi lucruri noi despre mine datorită lui, mă înalţă către o stare-limită, nici o zi nu seamănă cu alta la repetiţii şi asta mă fascinează. E o bucurie foarte mare - i-am văzut aproape toate spectacolele şi îmi doream foarte tare să am şansa de a lucra cu el.

C.M.: Dacă ai putea schimba ceva în alegerile făcute în trecut în ceea ce priveşte rolurile pe care le-ai creat, ce ai face diferit?
R.M.: Aş face nişte upgrade-uri, am două restanţe pe care le-aş trata cu mai mult umor, aş elimina panica de debut şi aş introduce mai mult umor şi mai multă libertate.

C.M.: Un regizor de film cu care îţi doreşti să lucrezi.
R.M.: Lars von Trier.

C.M.: Ce relaţie ai cu filmul?
R.M.: Până acum, una de amiciţie, dar sper să devină pasională. Din păcate, n-am făcut film, dar îmi doresc foarte tare să fac, merg des la cinematograf, revăd oricând Amarcord, Le notti di Cabiria, La strada, La citta delte donne şi The Seventh Continent.

C.M.: Ce aşteptări ai de la programul ăsta?
R.M.: În primul rând, sunt foarte curioasă - pentru mine filmul este o noutate, nu vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla, cu siguranţă va fi o experienţă frumoasă şi sper ca de aici încolo să înceapă frumoasa poveste de dragoste dintre Ruxandra Maniu şi Film.


(foto: Adi Bulboacă şi arhiva personală)

Ruxandra Maniu
Data naşterii: 14 octombrie 1989
A absolvit secţia Actorie a Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Hyperion din Bucureşti, clasa profesorilor Eusebiu Ştefănescu şi Rodica Mandache (2011). Din 2014 este actriţă a Teatrului Odeon din Bucureşti.
În 2011, Ruxandra Maniu a câştigat Premiul pentru cea mai bună actriţă de comedie pentru rolul din piesa Lapte Negru, de Vasili Sigarev, la Festivalul Internaţional Hyperion StudFest. Doi ani mai târziu, în cadrul Galei Hop - Gala Tânărului Actor 2013, Ruxandra câştiga Marele Premiu "Ştefan Iordache" şi Premiul publicului pentru Ea din Râs nervos de Christopher Durang. A lucrat cu regizori precum Dinu Cernescu, Dragoş Galgoţiu, Alexandru Dabija sau Radu Afrim şi poate fi văzută pe scena Teatrului Odeon în piese precum Titanic valsCasanova, Trei generaţii sau Un tramvai numit dorinţă. În film, Ruxandra Maniu a jucat rolul Arlechin din Funeralii fericite (2013), în regia lui Horaţiu Mălăele.
Ruxandra Maniu a fost selectată în programul 10 pentru Film din cadrul TIFF 2015, care îşi propune să pună zece actori de pe scenele româneşti în contact cu profesionişti din lumea filmului. Cei zece actori selectaţi în 2015 sunt: Alexandru Ion, Ali Deac, Ana Covalciuc, Csilla Albert, Erzsébet B. Fülöp, Irina Drăgănescu, Lucian Teodor Rus, Ruxandra Maniu, Silva Helena Schmidt, Réka Szász.

0 comentarii

Publicitate

Sus