Mădălina Ciotea: Cine este Réka Szász?
Szász Réka: M-aş limita, dacă aş răspunde la întrebarea asta. Nici nu pot, nu am o definiţie despre mine. Sunt altceva pentru fiecare: fiică, soră, prietenă, studentă, angajată, colegă etc.
Am o imagine despre mine, acum, stând în faţa laptopului, dar mâine o să fiu un pic altfel în momentul în care îmi iau bilet de la şoferul autocarului sau când mă voi pregăti pentru spectacol.
Să zic fapte? Sunt o fată născută în Miercurea Ciuc, sunt actriţă, joc la Teatrul Anton Pann, am terminat Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj Napoca - dar asta e deja ceea ce am făcut / fac.
M.C.: Care e primul lucru care ţi-a venit în minte când ai aflat că faci parte din programul 10 pentru Film?
Sz.R.: Am primit acest premiu la Gala HOP (Gala Tânărului Actor) 2014, de la regizorul Tudor Giurgiu. El stătea în capătul celălalt al scenei. M-am gândit: "Traversez scena să dau mâna cu el / să-l iau în braţe? Da. Ar trebui să-i mulţumesc cumva...". După cei doi paşi neîndemânatici ai mei a făcut şi el un pas către mine şi de acolo a fost mai simplu, din fericire. Acestea sunt gândurile banale pe care le-am avut. Dincolo de asta m-am bucurat mult. "Ce premiu! Hop-ul are o continuitate pentru mine." - m-am gândit.
M.C.: Ce aşteptări ai de la 10 pentru Film?
Sz.R.: Ar fi frumos să întâlnesc oameni cu care să lucrez în viitor, dar degeaba îmi propun asta. Întâlnirile nu se pot plănui, nu în totalitate, ele trebuie să se întâmple. Exact cum nu putem plănui nici că "mâine ne îndrăgostim". Lucrurile astea se potrivesc şi se întâmplă. Şi dacă rămânem la tema dragostei: TIFF-ul organizează rendez-vous-urile şi tot ce pot să fac este să fiu acolo, să mă bucur de şansă, să fiu deschisă la oportunităţile oferite.
M.C.: Cum te-ai caracteriza în 5 cuvinte?
Sz.R.: Vino aproape. Poate mă vezi.
M.C.: Ce te atrage mai mult filmul sau teatrul?
Sz.R.: Teatrul... Filmul... Şi-şi. Dacă aş putea să aleg şi nu ar depinde decât de mine, aş face cumva să joc şi în filme şi pe scenă - desigur acordând timpul necesar pentru fiecare. E foarte important ca pentru orice proiect să se acorde timp, să nu fie repezit, să nu devină o industrie. Actoria mă atrage, de fapt.
M.C.: De ce te-ar alege un regizor pe tine şi nu pe altcineva?
Sz.R.: Pentru că vrea, pentru că mă vede într-un fel cum nici eu nu m-am văzut încă.
M.C.: Unde şi în ce te poate vedea publicul?
Sz.R.: La Râmnicu Vâlcea, la Teatrul Anton Pann. Mai nou la Teatrul Nottara, în fiecare lună. La festivalurile din ţară. Acum am venit de la FITN, Arad. În viitorul apropiat joc la Vâlcea (29 mai 2015), Festivalul Atelier din Sfântul Gheorghe (9 iunie 2015), la Buzău (12 iunie 2015), la Bucureşti (17 iunie 2015), la Caracal (25 iunie 2015).
M.C.: Ai un rol pe care iţi doreşti foarte mult să-l faci?
Sz.R.: Nu ceva concret. Multe, diferite... În momentul ăsta aş avea chef să lucrez un text clasic.
M.C.: Dacă nu ai fi făcut meseria asta ce ai fi ales?
Sz.R.: Vroiam să fiu tot felul, ca orice copil: medic, avocat, circar, profesoară etc. Nu ştiu ce aş fi ales... Oricum pe scenă mai am şanse să gust câte puţin din fiecare - asta îmi confirmă alegerea.
M.C.: Din punctul tău de vedere un actor de teatru este potrivit şi pentru film sau există diferenţe majore?
Sz.R.: Având foarte puţină experienţă în film mi-e greu să mă pronunţ. Poate mai târziu... După cum se aude sunt diferenţe. Abia aştept să le descopăr.
M.C.: În ce roluri ai fost distribuită şi în ce roluri ai vrea să fii distribuită?
Sz.R.: Le-am numărat: 12 roluri după terminarea facultăţii. De ce credeam că-s mai puţine?
Ce joc şi acum: Kacia (Biljana Sbrljanovic: Trilogia belgrădeană, regia: Cristi Juncu), Olga (Promisunea unei vieţi frumoase - text colectiv, regia: Botos Bálint), Doamna Alexander (Simon Stephens, Mark Haddon: O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii, regia: Vlad Massaci), Liuba (Alessandro Boffa: Eşti un animal. Viskovitz!, regia: Tudor Lucanu), Linda (Willy Russel: Femei / Bărbaţi, regia: Vlad Massaci).
M.C.: Unde te vezi peste 5 ani?
Sz.R.: Mă văd bine dispusă, mă văd în mişcare, nu neapărat undeva anume... Îmi doresc să n-o frec aiurea, îmi doresc să mă feresc în continuare de mecanisme, de idei fixe.
Ah.. în 5 ani? Mă văd la ziua mea de 30 de ani cu un party surpriză. Ţineţi minte, eu o să uit, promit.:)
M.C.: Ce părere ai despre situaţia tinerilor actori în prezent?
Sz.R.: În primul rând suntem foarte mulţi. Unii sunt fără loc de muncă, unii cu. În ambele cazuri situaţia financiară este marea problemă. Nimic nu garantează stabilitate financiară. Majoritatea vrem posibilitatea de a trăi din meseria pe care ne-am ales-o, vrem şi să nu pierdem interesul, deci nu putem să alergăm doar după bani că astfel există riscul de a ajunge la superficialitate, autosuficienţă, nepăsare sau plictis ceea ce priveşte actoria.
Mai simplu: în momentul ăsta în majoritatea cazurilor să fii tânăr actor (chiar şi angajat) şi să poţi plăti o chirie este un lux. N-ar trebui să fie aşa. Situaţia pare a fi aia înainte de şah-mat, din punctul ăsta de vedere. Nu ştiu rezolvarea. Dar cu siguranţă nu trebuie să stăm, să aşteptăm. Trebuie să ne decidem ce şi cât de tare vrem.
Pe de altă parte sunt susţinători, Gala Hop de exemplu. Şi observ că sunt şi teatre care îşi deschid porţile pentru actorii tineri, cum e şi Teatrul Anton Pann. Şi iată "10 pentru Film". Eu, încă din copilărie, pornesc cu gândul primit de la părinţi şi bunici că munca, efortul depus poate să dea roade.
M.C.: Ai un regizor preferat? Dacă da cine şi de ce?
Sz.R.: Regizorul curios, regizorul-partener cu care împreună ne asumăm riscuri, cu care comunic foarte bine - aş zice acum. Poate să se numească oricum. În acelaşi timp am lucrat cu puţini şi nu-mi permit să "ştiu" cum e un regizor bun, să am un preferat. Îi simpatizez pe unii, comunic bine cu unii, dar încerc să nu etichetez: probabil s-ar întâmpla cu mai mulţi aşa.
M.C.: Ai un model după care te ghidezi în actorie?
Sz.R.: N-am un model. Tind să cred că accentul cade pe a descoperi lucrurile şi nu pe a mă ghida într-un fel sau altul după un singur model. Ideile cuiva pot să ajute, dar o reţetă universal valabilă oricum nu există. Mulţi îmi plac, pe mulţi îi respect sau îi urmăresc cu atenţie şi cu siguranţă evoluez pe baza experienţelor acumulate, în funcţie de fiecare lucru văzut, auzit, trăit.
M.C.: Cum ai descrie experienţa Gala Hop?
Sz.R.: Experienţă densă: tot timpul se întâmplă ceva. Am cunoscut multă lume, m-am simţit bine cu ei. Şi mulţi actori tineri, cu energie, cu talent. Prin tot ce se întâmplă m-am întâlnit un pic şi cu mine. Mergeţi la Hop!
Réka Szász
Data naşterii: 18 mai 1989, Miercurea-Ciuc
A absolvit în 2011 la Cluj, la Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Teatru şi Televiziune, Arta Actorului, limba maghiară. A continuat masterul şi doctoratul în cadrul aceleiaşi universităţi, iar în prezent este actriţă a Teatrului "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea.
Din 2011 până în prezent a lucrat cu regizori precum Vadas László, Cristi Juncu, Adrian Roman, Botos Bálint, Tudor Lucanu sau Vlad Massaci.
În 2014, Szász Réka a fost una dintre actriţele nominalizate la Gala HOP (Gala Tânărului Actor), unde a şi câştigat premiul "10 pentru Film". A colaborat cu Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova pentru spectacolul Legături primejdioase, în regia Romaniţei Ionescu şi Ralucăi Păun.
În stagiunea 2014-2015, pe Szász Réka o puteţi vedea în Eşti un animal. Viskovitz!, regia: Tudor Lucanu, şi Femei / Bărbaţi, regia: Vlad Massaci, ambele spectacole produse de Teatrul "Anton Pann" din Râmnicu Vâlcea.
Szász Réka a fost selectată în programul 10 pentru Film din cadrul TIFF 2015, care îşi propune să pună zece actori de pe scenele româneşti în contact cu profesionişti din lumea filmului. Cei zece actori selectaţi în 2015 sunt: Alexandru Ion, Ali Deac, Ana Covalciuc, Csilla Albert, Erzsébet B. Fülöp, Irina Drăgănescu, Lucian Teodor Rus, Ruxandra Maniu, Silva Helena Schmidt, Réka Szász.