Book Club - Salata de cărți (partea I-a)

Ocean Mare - Alessandro Baricco (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Nisip cît vezi cu ochii, între ultimele coline și..."

Evident, cuvîntul care lipsește mai sus e mare. Și tot marea, cu forța ei de seducție, distructivă sau terapeutică, este personajul central al acestui puzzle despre obsesie, dragoste și răzbunare, în care un grup de personaje excentrice și maladive e abandonat într-un han de pe țărm, pradă vîrtejurilor sentimentale. Aidoma unui vis transcris cu cerneală din spuma mării la prima oră a dimineții, acest micro-roman e o combinație suprarealistă de Magritte cu Muntele vrăjit al lui Mann.

Ultimul cuvînt: ideală pentru un sejur pe litoral, cartea asta e sortită să aibă nisip printre pagini...

***

Marea, marea - Iris Murdoch (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Marea care freamătă în fața mea, în timp ce..."

Tot marea, cu forța ei de seducție, distructivă sau terapeutică, este personajul central al acestui "jumate roman memorialistic, jumate jurnal" despre obsesie, dragoste și resemnare, în care un regizor de teatru părăsește scena londoneză pentru a se retrage într-o casă de pe țărm, pradă vîrtejurilor sentimentale. Va trebui însă să parcurgi toate cele peste 600 de pagini ale cărții pentru a afla "identitatea" acelui monstru marin care tulbură la început existența eroului.

Ultimul cuvînt: la Murdoch, scriitura liniștită e adîncă, iar senzația de înec pe care ți-o induce e una pervers de plăcută.

***

Călătorie în Alcarria - Camilo Jose Cela (ed. Allfa, 2003)

Primul rînd: "Călătorul stă lungit, cu fața în sus, pe un șezlong căptușit cu..."

Cela scrie despre el la persoana a treia, autointitulîndu-se Călătorul, și comite acest pseudo-jurnal pitoresc de călătorie la capătul a nouă zile petrecute într-o provincie rurală castiliană, pe la 1946. Romanul a apărut în 1948, iar Cela a avea să primească Premiul Nobel pentru literatură 43 de ani mai tîrziu.

Ultimul cuvînt: E genul de carte care, o dată ce-ai terminat-o, te-ndeamnă să mergi pe urmele autorului, în speranța unei experiențe similare și a întîlnirii cu un personaj cel puțin la fel de memorabil cum e Căcatul: acel negustor ambulant de mărunțișuri pe care o nevoie fiziologică îl împiedică să-și ducă sinuciderea feroviară la bun sfîrșit, mutilîndu-l pe viață.

***

Întoarcere în Bucureștiul interbelic - Ioana Pîrvulescu (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Asemenea romancierilor, am trăit, în ultimii ani, destul..."

Tot un roman de călătorie - în timp - este și această delicioasă carte pe care fanii textelor Ioanei Pârvulescu din România literară o vor savura cu aceeași plăcere cu care autoarea s-a lăsat împresurată de scrierile labirintice despre Bucureștiul interbelic. Capitala noastră este, în ciuda declarației vecinului meu de banchetă cu care am venit deunăzi de-acasă ("o mizerie de oraș în care n-aș putea trăi"), "locul în care s-a întîmplat totul" și-n care oamenii "au avut de toate". "Pînă și fulgi de ovăz Knorr ușor de digerat."

Ultimul cuvînt: Dacă nu mă-nșel, n-am văzut pe nicăieri în zilele noastre fulgi de ovăz Knorr. Fie doar și pentru asta și merită să te întorci în timp.

***

Născut a doua oară, din tată psihanalist - Gerard Haddad (ed. Trei, 2003)

Primul rînd: "Aș fi scris vreodată aceste pagini fără insistențele..."

Această carte inaugurează seria Romanelor psy apărute la Editura Trei, căreia îi datorăm și reeditarea Lunilor de fiere a lui Bruckner. Nu e o lectură sulfuroasă, nici măcar una paranormală, ci una cît se poate de serioasă și reală, despre un evreu tunisian care studiază agronomia, se căsătorește și toarnă trei copii, dar care, taman atunci cînd credeai că și-a găsit un rost în viață, face un viraj radical, alegînd calea medicinii și a ședințelor revelatoare de psihanaliză.

Ultimul cuvînt: Nu sună foarte tentant, dar o dată treci de primele capitole, îți vei dori probabil asistența unui psihanalist care să-ți scoată existența din impas. Chiar dacă, de cele mai multe ori, ședințele lui se termină înainte să-nceapă.

***

Gam - Erich Maria Remarque (ed. Vivaldi, 2002)

Primul rînd: "Beduini în mantale cafenii treceau grăbiți. Miroseau a..."

Nu vrei să știi a ce miroseau. Nu e un iz tocmai plăcut. Dar cum încă nu s-a inventat romanul olfactiv, iar Maria Remarque este omul cu care editurile și cumpărătorii noștri merg la sigur, poți continua cu al doilea rînd, al treilea și-așa mai departe. E un roman de călătorie circular, în care eroina - Gam - ajunge de unde a plecat, strîngînd la piept aceeași carte de poezii pe care a cumpărat-o la început, dar mai bogată în experiențe amoroase cu tot soiul de bărbați.

Ultimul cuvînt: publicat postum, acest prim roman al lui Remarque a fost, se pare, citit în timpul vieții autorului de Marlene Dietrich.

***

Doamna Dalloway - Virginia Woolf (ed. RAO, 2003)

Primul rînd: "Doamna Dalloway spuse că are să cumpere ea însăși florile."

Fără cartea lui Michael Cunningham, Orele, poate că n-am fi fost tentați să ne pierdem în hățișul labirinturilor mentale puse pe hîrtie de Doamna Virginia Woolf. Iar dacă n-am fi văzut-o pe Meryl "Clarissa" Streep spunînd că are să cumpere ea însăși florile și pe Julianne Moore hipnotizată de litera grea a lui Woolf, ideea de a retrăi o zi din viața Clarissei Dalloway și de a fi invitat la petrecerea pe care aceasta o dă în aceeași seară nu ni s-ar fi părut chiar atît de bună.

Ultimul cuvînt: Există în roman o domnișoară Kilman. Să ne mai mirăm atunci că metagrama ei a ajuns s-o joace pe Woolf însăși?

***

Mătase - Alessandro Baricco (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Deși tatăl său și-a închipuit că fiul are..."

Nu, eroul acestui micro-roman nu are un viitor strălucit în armată, așa cum crede taică-său, ci o anume aplecare asupra creșterii viermilor de mătase. Această pasiune bizară îl pune pe drumuri, din Franța pînă în Japonia, în căutarea prețioaselor și capricioaselor ouă, iar întîlnirea cu o misterioasă japoneză îi va clătina confortul familial care-l așteaptă acasă.

Ultimul cuvînt: Asemenea unui haiku scris pe o mătase înșelătoare, acest roman senzual ascunde în el taina unei iubiri despre care credeai întotdeauna că e acolo, cînd ea de fapt era aici.

***

Eseuri de îndrăgostit - Alain de Botton (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Setea noastră de destin nu este nicăieri mai puternică..."

...decît în viața noastră romantică, evident. Nu te lăsa însă înșelată de titlul pretențios al acestui roman de debut și de cele - și mai pretențioase - ale capitolelor (Fatalism romantic, Subtextul seducției, etc.), în care filozofia atît de dragă lui Botton își vîră coada la fiece paragraf. Relația dintre erou și fata pe care o întîlnește pe o cursă British Airways (pedanteria ludică a autorului se traduce și prin scanarea diagramei de zbor cu locurile din avion!) e despicată obsesiv și cu umor pînă la ultimele consecințe.

Ultimul cuvînt: Nu rata delicioasa referință la Cosmo (p.118).

***

O iubeam - Anna Gavalda (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "- Ce spui?"

OK, acest prim rînd n-are forța primei fraze - antologice - a Doamnei Dalloway. El spune însă ceva despre felul în care ne va fi povestită noaptea albă petrecută de nora proaspăt părăsită și de socrul ei ursuz despre care n-ai fi crezut că ascunde un secret sentimental atît de dureros: direct, fără bla-blauri și volute stilistice specifice scriiturii franțuzești, cu mult dialog tensionat și cu și mai multă emoție. Un elogiu adus banalului.

Ultimul cuvînt: Tristețea unei relații intense căreia tu însuți i-ai rupt aripile pentru a proteja confortul celorlalți e finalmente bulversantă.

***

Intimitate și alte povestiri - Hanif Kureishi (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Este seara cea mai tristă, pentru că plec și nu mă..."

Această colecție de povestiri a inspirat filmul scandalos al lui Patrice Chereau, Intimacy, premiat la Berlin. E o ocazie să-ți dai seama dacă sexualitatea e mai bine redată în scris sau în film. E privitul mai erotic decît cititul? Ce se pierde dintr-o carte cînd o ecranizezi? Cu astfel de întrebări în cap și cu amintirea acelei felații "pe bune" din film, altfel vei citi aceste povestiri.

Ultimul cuvînt: Și nu vei mai vedea în cea mai extinsă dintre ele, Intimitate, un exercițiu masturbator, ci un plonjeu în meandrele eternului masculin (dacă există așa ceva...).

***

Serenisim Asasinat - Gabrielle Wittkop (ed. Est, 2003)

Primul rînd: "Mascat cu o cagulă și înveșmîntat în negru, jucătorul de..."

Încă de la prima frază, moartea se instalează confortabil și amenințător în paginile - puține: doar 90 - ale acestui roman care-și ia decorul Veneției, cu oglinzile, arhitectura, tablourile, labirinturile, misterele și pestilențele ei ca aliat. Moartea la Veneția, o știm de la Thomas Mann, e un dat - numai că aici ea face ca soțiile succesive ale unui burghez să piară în convulsii îngrozitoare.

Ultimul cuvînt: dedic acest policier neconvențional tuturor celor pe care teroarea morbidă a Veneției îi excită într-un fel pe care nu și-l pot explica.

***

Făgăduiala - Friedrich Durrenmatt (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Anul acesta, în martie, trebuia să țin o conferință..."

Un polițist elvețian se ambiționează să-și țină promisiunea făcută unei mame îndurerate că-l va găsi pe asasinul fetiței ei. Obsedat de caz, merge pînă-ntr-acolo încît folosește o altă fetiță drept momeală. Durenmatt răstoarnă convențiile literaturii policier, lăsînd rezolvarea cazului pe seama purului hazard și eroul în pragul nebuniei.

Ultimul cuvînt: genial de simplu și de pervers, acest microroman - pînă la urmă, anti-polițist - a fost ecranizat de Sean Penn, cu un Jack Nicholson nu mai puțin genial. Chit că lectura cărții îți ia o oră, iar vizionarea filmului - două și ceva.

***

Să ucizi o pasăre cîntătoare - Harper Lee (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Frate-miu Jem mergea pe treisprezece ani cînd și-a..."

Într-un orășel din statul Alabama, unde lumea "nu avea a se teme de altceva în afară de însuși sentimentul de teamă", se întîmplă ceva groaznic. Un bărbat de culoare e acuzat că ar fi violat o femeie. Nu doar el are de pătimit ci și avocatul care îl reprezintă. Sîntem în anii '30 cînd, în America, rasismul e la el acasă. Remarcabil în acest unic roman al scriitoarei Harper Lee (da, e o femeie!) e faptul că povestea - autobiografică - e narată de fetița de zece ani a avocatului.

Ultimul cuvînt: pentru rolul din film, Gregory Peck a primit un Oscar.

***

Diana - Carlos Fuentes (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Nu există înrobire mai amară decît speranța..."

La începutul anilor '70, un scriitor mexican căsătorit se îndrăgostește obsesiv de o divă hollywoodiană suspectată de FBI că ar întreține legături cu gruparea Panterelor Negre.

Ultimul cuvînt: Interesant e nu atît felul în care sînt inserate în intriga politico-amoroasă nume reale (gen Luis Bunuel sau Tina Turner), ci faptul că acest love story turbulent, tragic și, finalmente, exhibiționist, e de fapt exorcizarea literară a adevăratei relații dintre Fuentes și actrița Jean Seberg (din A bout de souffle al lui Godard). Ceea ce pentru răposata Seberg nu e foarte flatant.

***

Peștera ideilor - Jose Carlos Somoza (ed. RAO, 2003)

Primul rînd: "Hoitul zăcea întins pe brancarda firavă din lemn de..."

Titlul - tradus mot-a-mot - după cel original nu e foarte tentant. Iar dacă-ți mai spun că hoitul cu pricina aparține unui efeb de la Academia lui Platon (da, filozoful) te-am pierdut de clientă. Tot mai inspirați au fost americanii atunci cînd au găsit un titlu infinit mai ațîțător (Criminalii atenieni) acestei șarade polițiste postmoderne. N-o să mai adaug decît că e vorba despre supliciul unui traducător paranoic de a descifra un vechi manuscris grecesc și că povestea principală se mută la un moment dat în subsolul plin de note al cărții.

Ultimul cuvînt: imaginează-ți Al șaselea simț rescris de Eco și intră în peșteră.

***

Pederast - William Burroughs (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Lee își îndreptă atenția spre un băiețel..."

Dacă detectezi vreun inuendo sexual încă de la primul rînd, nu te înșeli. Oricum, de la controversatul autor al Prînzului dezgolit nu te poți aștepta decît la aceeași revărsare halucinantă de opiacee, de pasiuni interzise și la senzația că-i poți citi cărțile indiferent de pagina la care le deschizi. Dar nu: obsesiva și trista poveste de dragoste în decor mexican din Pederast curge neverosimil de limpede, deloc parazitată de jocurile lingvistice brevetate ulterior de Burroughs.

Ultimul cuvînt: dacă simți nevoia unei "supradoze", continuă cu Junkie.

***

Comedianții - Graham Greene (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Cînd mă gîndesc la toate monumentele cenușii..."

Dacă e cenușiu, e Londra. Iar dacă e Graham Greene, e încă unul din acele romane profetice care, ca și Americanul liniștit, prefigurează o nebuloasă politică. În cazul de față, haosul generat de dictatura președintelui haitian Papa Doc Duvalier. Greene aruncă în această fabulă neagră cîteva personaje (naratorul, un actor mucalit și un fost candidat la președinția SUA) cărora nu le spune niciodată pe numele mic și scoate la iveală comediantul - mai bun sau mai prost - din fiecare.

Ultimul cuvînt: în film joacă Liz Taylor și Richard Burton.

***

Misery - Stephen King (ed. Nemira, 2003)

Primul rînd: "pămîîînntt".

Ai crede că e urletul unui marinar solitar care întrezărește în depărtare un colț de uscat. Sînt însă fabulațiile unui celebru scriitor care supraviețuiește unui groaznic accident de mașină, și e ulterior salvat, sechestrat și torturat. Înainte să aibă accidentul de mașină care l-a țintuit la pat ceva vreme, King a imaginat acest thriller tensionat în doar două personaje în care un scriitor de succes ajunge la cheremul unei infirmiere corpolente pusă pe liber. Care infirmieră e fanul lui numărul 1. Care infirmieră e însă și o psihopată redutabilă ce-l forțează să scrie un roman pe placul ei și-i sancționează împotrivirile skingiuindu-l și schilodindu-l. Mai întîi de-un picior, apoi de-un deget - și cine știe ce-ar fi urmat dacă romanul ar fi avut 600 de pagini. Remarcabil e că autorul n-o ia nici o secundă pe arătura paranormală, convingîndu-ne la final că tot acest terifiant sechestru e de fapt povestea unei dependențe pervers de benefice.

Ultimul cuvînt: înfiorător de realist, acest roman în roman oferă nu doar șocuri și un psihopat memorabil, ci și unele dintre cele mai percutante descrieri ale durerii și ale procesului de creație ("a găsi gaura din hîrtie") comise vreodată în literatură.

Citiți alte cronici de Mihai Chirilov în Atelier LiterNet