04.02.2004
Ocean Mare - Alessandro Barrico (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Nisip cît vezi cu ochii, între ultimele coline şi..."

Evident, cuvîntul care lipseşte mai sus e mare. Şi tot marea, cu forţa ei de seducţie, distructivă sau terapeutică, este personajul central al acestui puzzle despre obsesie, dragoste şi răzbunare, în care un grup de personaje excentrice şi maladive e abandonat într-un han de pe ţărm, pradă vîrtejurilor sentimentale. Aidoma unui vis transcris cu cerneală din spuma mării la prima oră a dimineţii, acest micro-roman e o combinaţie suprarealistă de Magritte cu Muntele vrăjit al lui Mann.

Ultimul cuvînt: ideală pentru un sejur pe litoral, cartea asta e sortită să aibă nisip printre pagini...

***

Marea, marea - Iris Murdoch (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Marea care freamătă în faţa mea, în timp ce..."

Tot marea, cu forţa ei de seducţie, distructivă sau terapeutică, este personajul central al acestui "jumate roman memorialistic, jumate jurnal" despre obsesie, dragoste şi resemnare, în care un regizor de teatru părăseşte scena londoneză pentru a se retrage într-o casă de pe ţărm, pradă vîrtejurilor sentimentale. Va trebui însă să parcurgi toate cele peste 600 de pagini ale cărţii pentru a afla "identitatea" acelui monstru marin care tulbură la început existenţa eroului.

Ultimul cuvînt: la Murdoch, scriitura liniştită e adîncă, iar senzaţia de înec pe care ţi-o induce e una pervers de plăcută.

***

Călătorie în Alcarria - Camilo Jose Cela (ed. Allfa, 2003)

Primul rînd: "Călătorul stă lungit, cu faţa în sus, pe un şezlong căptuşit cu..."

Cela scrie despre el la persoana a treia, autointitulîndu-se Călătorul, şi comite acest pseudo-jurnal pitoresc de călătorie la capătul a nouă zile petrecute într-o provincie rurală castiliană, pe la 1946. Romanul a apărut în 1948, iar Cela a avea să primească Premiul Nobel pentru literatură 43 de ani mai tîrziu.

Ultimul cuvînt: E genul de carte care, o dată ce-ai terminat-o, te-ndeamnă să mergi pe urmele autorului, în speranţa unei experienţe similare şi a întîlnirii cu un personaj cel puţin la fel de memorabil cum e Căcatul: acel negustor ambulant de mărunţişuri pe care o nevoie fiziologică îl împiedică să-şi ducă sinuciderea feroviară la bun sfîrşit, mutilîndu-l pe viaţă.

***

Întoarcere în Bucureştiul interbelic - Ioana Pîrvulescu (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Asemenea romancierilor, am trăit, în ultimii ani, destul..."

Tot un roman de călătorie - în timp - este şi această delicioasă carte pe care fanii textelor Ioanei Pârvulescu din România literară o vor savura cu aceeaşi plăcere cu care autoarea s-a lăsat împresurată de scrierile labirintice despre Bucureştiul interbelic. Capitala noastră este, în ciuda declaraţiei vecinului meu de banchetă cu care am venit deunăzi de-acasă ("o mizerie de oraş în care n-aş putea trăi"), "locul în care s-a întîmplat totul" şi-n care oamenii "au avut de toate". "Pînă şi fulgi de ovăz Knorr uşor de digerat."

Ultimul cuvînt: Dacă nu mă-nşel, n-am văzut pe nicăieri în zilele noastre fulgi de ovăz Knorr. Fie doar şi pentru asta şi merită să te întorci în timp.

***

Născut a doua oară, din tată psihanalist - Gerard Haddad (ed. Trei, 2003)

Primul rînd: "Aş fi scris vreodată aceste pagini fără insistenţele..."

Această carte inaugurează seria Romanelor psy apărute la Editura Trei, căreia îi datorăm şi reeditarea Lunilor de fiere a lui Bruckner. Nu e o lectură sulfuroasă, nici măcar una paranormală, ci una cît se poate de serioasă şi reală, despre un evreu tunisian care studiază agronomia, se căsătoreşte şi toarnă trei copii, dar care, taman atunci cînd credeai că şi-a găsit un rost în viaţă, face un viraj radical, alegînd calea medicinii şi a şedinţelor revelatoare de psihanaliză.

Ultimul cuvînt: Nu sună foarte tentant, dar o dată treci de primele capitole, îţi vei dori probabil asistenţa unui psihanalist care să-ţi scoată existenţa din impas. Chiar dacă, de cele mai multe ori, şedinţele lui se termină înainte să-nceapă.

***

Gam - Erich Maria Remarque (ed. Vivaldi, 2002)

Primul rînd: "Beduini în mantale cafenii treceau grăbiţi. Miroseau a..."

Nu vrei să ştii a ce miroseau. Nu e un iz tocmai plăcut. Dar cum încă nu s-a inventat romanul olfactiv, iar Maria Remarque este omul cu care editurile şi cumpărătorii noştri merg la sigur, poţi continua cu al doilea rînd, al treilea şi-aşa mai departe. E un roman de călătorie circular, în care eroina - Gam - ajunge de unde a plecat, strîngînd la piept aceeaşi carte de poezii pe care a cumpărat-o la început, dar mai bogată în experienţe amoroase cu tot soiul de bărbaţi.

Ultimul cuvînt: publicat postum, acest prim roman al lui Remarque a fost, se pare, citit în timpul vieţii autorului de Marlene Dietrich.

***

Doamna Dalloway - Virginia Woolf (ed. RAO, 2003)

Primul rînd: "Doamna Dalloway spuse că are să cumpere ea însăşi florile."

Fără cartea lui Michael Cunningham, Orele, poate că n-am fi fost tentaţi să ne pierdem în hăţişul labirinturilor mentale puse pe hîrtie de Doamna Virginia Woolf. Iar dacă n-am fi văzut-o pe Meryl "Clarissa" Streep spunînd că are să cumpere ea însăşi florile şi pe Julianne Moore hipnotizată de litera grea a lui Woolf, ideea de a retrăi o zi din viaţa Clarissei Dalloway şi de a fi invitat la petrecerea pe care aceasta o dă în aceeaşi seară nu ni s-ar fi părut chiar atît de bună.

Ultimul cuvînt: Există în roman o domnişoară Kilman. Să ne mai mirăm atunci că metagrama ei a ajuns s-o joace pe Woolf însăşi?

***

Mătase - Alessandro Baricco (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Deşi tatăl său şi-a închipuit că fiul are..."

Nu, eroul acestui micro-roman nu are un viitor strălucit în armată, aşa cum crede taică-său, ci o anume aplecare asupra creşterii viermilor de mătase. Această pasiune bizară îl pune pe drumuri, din Franţa pînă în Japonia, în căutarea preţioaselor şi capricioaselor ouă, iar întîlnirea cu o misterioasă japoneză îi va clătina confortul familial care-l aşteaptă acasă.

Ultimul cuvînt: Asemenea unui haiku scris pe o mătase înşelătoare, acest roman senzual ascunde în el taina unei iubiri despre care credeai întotdeauna că e acolo, cînd ea de fapt era aici.

***

Eseuri de îndrăgostit - Alain de Botton (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Setea noastră de destin nu este nicăieri mai puternică..."

...decît în viaţa noastră romantică, evident. Nu te lăsa însă înşelată de titlul pretenţios al acestui roman de debut şi de cele - şi mai pretenţioase - ale capitolelor (Fatalism romantic, Subtextul seducţiei, etc.), în care filozofia atît de dragă lui Botton îşi vîră coada la fiece paragraf. Relaţia dintre erou şi fata pe care o întîlneşte pe o cursă British Airways (pedanteria ludică a autorului se traduce şi prin scanarea diagramei de zbor cu locurile din avion!) e despicată obsesiv şi cu umor pînă la ultimele consecinţe.

Ultimul cuvînt: Nu rata delicioasa referinţă la Cosmo (p.118).

***

O iubeam - Anna Gavalda (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "- Ce spui?"

OK, acest prim rînd n-are forţa primei fraze - antologice - a Doamnei Dalloway. El spune însă ceva despre felul în care ne va fi povestită noaptea albă petrecută de nora proaspăt părăsită şi de socrul ei ursuz despre care n-ai fi crezut că ascunde un secret sentimental atît de dureros: direct, fără bla-blauri şi volute stilistice specifice scriiturii franţuzeşti, cu mult dialog tensionat şi cu şi mai multă emoţie. Un elogiu adus banalului.

Ultimul cuvînt: Tristeţea unei relaţii intense căreia tu însuţi i-ai rupt aripile pentru a proteja confortul celorlalţi e finalmente bulversantă.

***

Intimitate şi alte povestiri - Hanif Kureishi (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Este seara cea mai tristă, pentru că plec şi nu mă..."

Această colecţie de povestiri a inspirat filmul scandalos al lui Patrice Chereau, Intimacy, premiat la Berlin. E o ocazie să-ţi dai seama dacă sexualitatea e mai bine redată în scris sau în film. E privitul mai erotic decît cititul? Ce se pierde dintr-o carte cînd o ecranizezi? Cu astfel de întrebări în cap şi cu amintirea acelei felaţii "pe bune" din film, altfel vei citi aceste povestiri.

Ultimul cuvînt: Şi nu vei mai vedea în cea mai extinsă dintre ele, Intimitate, un exerciţiu masturbator, ci un plonjeu în meandrele eternului masculin (dacă există aşa ceva...).

***

Serenisim Asasinat - Gabrielle Wittkop (ed. Est, 2003)

Primul rînd: "Mascat cu o cagulă şi înveşmîntat în negru, jucătorul de..."

Încă de la prima frază, moartea se instalează confortabil şi ameninţător în paginile - puţine: doar 90 - ale acestui roman care-şi ia decorul Veneţiei, cu oglinzile, arhitectura, tablourile, labirinturile, misterele şi pestilenţele ei ca aliat. Moartea la Veneţia, o ştim de la Thomas Mann, e un dat - numai că aici ea face ca soţiile succesive ale unui burghez să piară în convulsii îngrozitoare.

Ultimul cuvînt: dedic acest policier neconvenţional tuturor celor pe care teroarea morbidă a Veneţiei îi excită într-un fel pe care nu şi-l pot explica.

***

Făgăduiala - Friedrich Durrenmatt (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Anul acesta, în martie, trebuia să ţin o conferinţă..."

Un poliţist elveţian se ambiţionează să-şi ţină promisiunea făcută unei mame îndurerate că-l va găsi pe asasinul fetiţei ei. Obsedat de caz, merge pînă-ntr-acolo încît foloseşte o altă fetiţă drept momeală. Durenmatt răstoarnă convenţiile literaturii policier, lăsînd rezolvarea cazului pe seama purului hazard şi eroul în pragul nebuniei.

Ultimul cuvînt: genial de simplu şi de pervers, acest microroman - pînă la urmă, anti-poliţist - a fost ecranizat de Sean Penn, cu un Jack Nicholson nu mai puţin genial. Chit că lectura cărţii îţi ia o oră, iar vizionarea filmului - două şi ceva.

***

Să ucizi o pasăre cîntătoare - Harper Lee (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Frate-miu Jem mergea pe treisprezece ani cînd şi-a..."

Într-un orăşel din statul Alabama, unde lumea "nu avea a se teme de altceva în afară de însuşi sentimentul de teamă", se întîmplă ceva groaznic. Un bărbat de culoare e acuzat că ar fi violat o femeie. Nu doar el are de pătimit ci şi avocatul care îl reprezintă. Sîntem în anii '30 cînd, în America, rasismul e la el acasă. Remarcabil în acest unic roman al scriitoarei Harper Lee (da, e o femeie!) e faptul că povestea - autobiografică - e narată de fetiţa de zece ani a avocatului.

Ultimul cuvînt: pentru rolul din film, Gregory Peck a primit un Oscar.

***

Diana - Carlos Fuentes (ed. Humanitas, 2003)

Primul rînd: "Nu există înrobire mai amară decît speranţa..."

La începutul anilor '70, un scriitor mexican căsătorit se îndrăgosteşte obsesiv de o divă hollywoodiană suspectată de FBI că ar întreţine legături cu gruparea Panterelor Negre.

Ultimul cuvînt: Interesant e nu atît felul în care sînt inserate în intriga politico-amoroasă nume reale (gen Luis Bunuel sau Tina Turner), ci faptul că acest love story turbulent, tragic şi, finalmente, exhibiţionist, e de fapt exorcizarea literară a adevăratei relaţii dintre Fuentes şi actriţa Jean Seberg (din A bout de souffle al lui Godard). Ceea ce pentru răposata Seberg nu e foarte flatant.

***

Peştera ideilor - Jose Carlos Somoza (ed. RAO, 2003)

Primul rînd: "Hoitul zăcea întins pe brancarda firavă din lemn de..."

Titlul - tradus mot-a-mot - după cel original nu e foarte tentant. Iar dacă-ţi mai spun că hoitul cu pricina aparţine unui efeb de la Academia lui Platon (da, filozoful) te-am pierdut de clientă. Tot mai inspiraţi au fost americanii atunci cînd au găsit un titlu infinit mai aţîţător (Criminalii atenieni) acestei şarade poliţiste postmoderne. N-o să mai adaug decît că e vorba despre supliciul unui traducător paranoic de a descifra un vechi manuscris grecesc şi că povestea principală se mută la un moment dat în subsolul plin de note al cărţii.

Ultimul cuvînt: imaginează-ţi Al şaselea simţ rescris de Eco şi intră în peşteră.

***

Pederast - William Burroughs (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Lee îşi îndreptă atenţia spre un băieţel..."

Dacă detectezi vreun inuendo sexual încă de la primul rînd, nu te înşeli. Oricum, de la controversatul autor al Prînzului dezgolit nu te poţi aştepta decît la aceeaşi revărsare halucinantă de opiacee, de pasiuni interzise şi la senzaţia că-i poţi citi cărţile indiferent de pagina la care le deschizi. Dar nu: obsesiva şi trista poveste de dragoste în decor mexican din Pederast curge neverosimil de limpede, deloc parazitată de jocurile lingvistice brevetate ulterior de Burroughs.

Ultimul cuvînt: dacă simţi nevoia unei "supradoze", continuă cu Junkie.

***

Comedianţii - Graham Greene (ed. Polirom, 2003)

Primul rînd: "Cînd mă gîndesc la toate monumentele cenuşii..."

Dacă e cenuşiu, e Londra. Iar dacă e Graham Greene, e încă unul din acele romane profetice care, ca şi Americanul liniştit, prefigurează o nebuloasă politică. În cazul de faţă, haosul generat de dictatura preşedintelui haitian Papa Doc Duvalier. Greene aruncă în această fabulă neagră cîteva personaje (naratorul, un actor mucalit şi un fost candidat la preşedinţia SUA) cărora nu le spune niciodată pe numele mic şi scoate la iveală comediantul - mai bun sau mai prost - din fiecare.

Ultimul cuvînt: în film joacă Liz Taylor şi Richard Burton.

***

Misery - Stephen King (ed. Nemira, 2003)

Primul rînd: "pămîîînntt".

Ai crede că e urletul unui marinar solitar care întrezăreşte în depărtare un colţ de uscat. Sînt însă fabulaţiile unui celebru scriitor care supravieţuieşte unui groaznic accident de maşină, şi e ulterior salvat, sechestrat şi torturat. Înainte să aibă accidentul de maşină care l-a ţintuit la pat ceva vreme, King a imaginat acest thriller tensionat în doar două personaje în care un scriitor de succes ajunge la cheremul unei infirmiere corpolente pusă pe liber. Care infirmieră e fanul lui numărul 1. Care infirmieră e însă şi o psihopată redutabilă ce-l forţează să scrie un roman pe placul ei şi-i sancţionează împotrivirile skingiuindu-l şi schilodindu-l. Mai întîi de-un picior, apoi de-un deget - şi cine ştie ce-ar fi urmat dacă romanul ar fi avut 600 de pagini. Remarcabil e că autorul n-o ia nici o secundă pe arătura paranormală, convingîndu-ne la final că tot acest terifiant sechestru e de fapt povestea unei dependenţe pervers de benefice.

Ultimul cuvînt: înfiorător de realist, acest roman în roman oferă nu doar şocuri şi un psihopat memorabil, ci şi unele dintre cele mai percutante descrieri ale durerii şi ale procesului de creaţie ("a găsi gaura din hîrtie") comise vreodată în literatură.

Citiţi alte cronici de Mihai Chirilov în Atelier LiterNet

0 comentarii

Publicitate

Sus