Discotecă

E mic de statură, energic, mereu fredonând ceva de suflet, cu-n zâmbet larg molipsitor, urme de narcisism, mereu pus pe şotii, mereu un golan încercând să pară curat. Nu te poţi supăra pe el.
E tipul de personaj care iese în evidenţă într-un grup. Cel despre care îşi aminteşte toată lumea câte ceva, un fel de actor care-şi joacă propriul rol. I se spune Discotecă.
Nicio descriere nu-l va cuprinde în totalitate, dar nişte povestioare scurte vor ajuta cu siguranţă:
La balul de absolvire, Discotecă a luat microfonul şi i-a dedicat directorului liceului binecunoscutul şlagăr... "eşti mireasa vieţii mele".
Mijlocaş fiind, la un meci a auzit un zvon cum că antrenorul urma să-l bage în teren fundaş. Nu-i plăcea fundaş, aşa că s-a dat accidentat. În vestiar, domn' profesor l-a întrebat:
- Bă, băiatule, poţi sau te doare piciorul?
După câteva momente de şovăială, lipindu-şi buzele gânditor, Discotecă răspunde:
- Mijlocaş pot!


La un alt meci, Discotecă a venit de-acasă c-o indigeste puternică care-i dădea dureri de stomac. A hotărât să folosească Ben Gay ca remediu. A desfăcut tubul şi-a început să se maseze pe burtă cu unguent.


Într-o zi cruntă de iarnă, frigul l-a determinat pe Discotecă să vină îmbrăcat cu două perechi de blugi şi... două curele, evident.


La un examen oral de pregătire teoretică sportivă (PTS), o materie obişnuită pentru un liceu de profil, a fost întrebat ce trebuie să conţină un echipament de antrenament pentru fotbal. Cu vârfurile degetelor mâinilor lipite şi privire gânditoare aţintită în tavan, Discotecă a tresărit şi a răspuns fără să clipească:
- Fâş!