Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Despre noi. Şi lucrurile care contează

Fotbalul la ţară (partea I)


Toma Nicolau

TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
- Unde mergi, Marine? La cârciumă?
- La stadion, e duminică, joacă Zmeii. E "decât" fotbal azi, nu-i cârciumă, zise el în timp ce-şi umplea buzunarul de la piept cu seminţe de floarea soarelui.

Tot satul e la "stadion", ca-ntr-un film medieval în care bărbaţi unul şi unul îşi pupă copiii pentru ultima dată şi ies să-şi apere recoltele în faţa rebelilor. "Stadionul" e de fapt o pajişte cu două porţi de fotbal legate prin tuşe, turnate cu făină albă, atât de drepte încât orice arhitect ar fi invidios. Seminţele şi vorbele dulci pentru rudele feminine de gradul I ţin locul săbiilor şi scuturilor. Strategia e ca o plimbare prin parc, cunoscută din tată-n fiu, mai presus ca orice religie: Focul la ei!

În poartă, brutarul Petru. Macină aluatul cu mâinile aşa de bine încât mingea n-o să-i pună nicio problemă. Plus că reflexele i-au rămas bune de acum câţiva ani, atunci când soacra a încercat să-l altoiască peste frunte cu o cârjă, iar el s-a ferit blocând cu podul palmei şi astfel salvându-şi tetiera în ultima clipă de la aşa-zisul cucui.

În spate pe stânga e Costache. Fiul lui Avram. Avram, cositor profesionist. Şi-a învăţat copilul taina mişcărilor elegante care culcă grâul dintr-un swing. Tot aşa a învăţat şi să centreze mingea, aşa că echipa oaspete n-o să ştie de unde cad baloanele decât atunci când o să fie prea târziu.

Pe centru, fraţii Ghiniţă. Gemeni. Bătrânul lor aducea pe vremea împuşcatului maşini Lada de la târgurile ungureşti şi prin '88, le-a adus o minge de piele. O vară întreagă au făcut concurs "care-o dă mai sus" şi de-atunci au picioare puternice. Mingea le-a mai folosit şi să doboare mere din copacii din curtea bisericii. Legenda spune că mingea şutată de oricare dintre fraţii Ghiniţă se face ca un castravete.

În dreapta Gaby. Gavril după botez, dar cât a stat o vară în Italia "la muncă", localnicii nu puteau pronunţa, aşa că a trebuit să improvizeze. Gaby e iute ca un armăsar. Şi-a dezvoltat viteza în cizmă, în timp ce carabinierii îl urmăreau fie pentru un aqua di gio de 50ml, fie pentru vreo cămaşă di en gi cu paiete.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer