Dactilografa de noapte

Citiţi prefaţa acestei cărţi.


băteam străzile seara la ora cinci

să stai ca o umbră sub clopotul verii
faţa ta caraghioasă rătăcită printre tarabe
ocolită de tocmelile muşteriilor
- nici un ştergător de parbrize
nu poate spăla aerul
de această imagine -
o doamnă bătrînă cu o tocă neagră
fără sex-appeal şi fără resurse
într-o piaţă cît burta căscată
în hoitul oraşului

ce vreţi
viaţa era frumoasă
şi cîinele bolnav
eu n-am mîncat struguri
cînd era vremea strugurilor
aveam demnitatea mea:
nu-mi plăcea să cînt în cor!
(mă dădeam în leagăn
alternam extremele
să pot visa centrul
acea normă vagă
a unui instinct oscilant)

aveam douăzeci de ani
şi ultimul domn era aruncat la canal
aveam treizeci patruzeci cincizeci de ani
şi domnii se isprăviseră
băteam străzile seara la ora cinci
adulmecam după o dîră de naftalină
drogul perfect pentru o beţie aristocratică
pleca din mine lumea
plecau convoaiele lungi
feţe scurte pătrate feţe întoarse pe dos
feţe turtite în carlinga istoriei
se-adună rugina pînă acoperă şi ispiteşte
vulnerabilitatea cum creşte zahărul
sub pielea încreţită a fructului
cum crapă carnea ca un steag găurit
între noapte şi ziuă se-ntîmplă totul
fără să se întîmple nimic o veşnicie
răsturnată cu susul în jos
de fapt acelaşi nisip curgînd
în cealaltă jumătate a clepsidrei

superbul yellow submarine coboară spre eşafod
începe numărătoarea inversă
underground independent
stindarde moderne
veţi spune bătrîna asta îi imită pe tineri
bătrîna asta e mai ridicolă
decît un papagal pe rotile
de parcă ochii mei au uitat
dactilografa de noapte
şi domnii somnoroşi
pătrunşi clandestin în garsonierele poeziei
de parcă eu n-aş vedea break-ul umbrelor pe pereţi
şi dialectele anglo-saxone
muşcîndu-mi memoria

ce aproape de mine-i veneţia
imperturbabilă şi resemnată
exersînd în fiecare dimineaţă
ţinuta dreaptă în faţa plutonului de execuţie
şi toate aceste amplificări sau reduceri ale corpurilor
nu sînt concesiile imaginaţiei
nici scuze nici explicaţii
doar amprentele degetelor
pe un tron devastat
iată în sfîrşit o patrie
indescifrabilă ca semnătura unui analfabet
un steag dubios se leagănă
între exploziile simulatoarelor
şi zelul voios al armatelor represive
stau la catafalcul mileniului
ultimul succes a fost
împreunarea minciunii cu vulgaritatea
cele două maimuţe ale mortului
şi totul e la locul lui
nu s-a schimbat nimic
se poate merge de mînă cu umbra
laolaltă cu peştele
se poate tăcea
în această apă tulbure ca o mirare
se poate adormi
ţinînd în poală
căţelul speriat al duplicităţii
pe geam se preling
epocile roşii provocatoare
întoarce clopotul cu gura în sus
toarnă în el această alarmă

iluzia unei bătrîne

ce înseamnă pentru tine
ora unsprezece noaptea pe malul mării
cînd luna are un halou suspect
ca gluga trasă strîmb
pe capul ras
şi numeri cum se-aprinde
şi se stinge farul
intimidînd iluzia unei bătrîne
cum în cazărmi soldaţii
povestesc de slujnice
cu largi cămăşi de pînză
sînt animale care plîng
sînt pietre care se trezesc
într-o alarmă nouă
sînt semne totdeauna
ca încheieturile vinete
ale unor mîini îmblînzite
e ţipătul gîndului unde norii sfîrşesc
aleargă un băiat pe plajă
şi-n urma lui înceata

înaintare a moluştei

superba călătorie cu donna angelicata

vai, a murit nervul tău leonora
frivolul nerv care-ţi şedea atît de bine
şi tu inconştiento încă speri
pentru că mîine se sfîrşeşte anul
şi vin colindătorii
vine camionul verde
ne îmbarcăm pentru cythera leonora
călărim un vultur cu picioare de capră
călărim un muson necunoscut
care taie oceanul în două
sînt indii acolo şi alge
seara coboară devreme
profită de timp leonora
profită de lentila fixată
perfect pe vînătaia amurgului
fă o demonstraţie la trapez
fii o balerină ridicolă şi fără dinţi
fii încă acea donna angelicata
a profesorului călinescu
stai jos leonora
n-ai învăţat pentru azi
coruri de ministranţi prin localuri
cîntă blonzi şi tenori
au lese pentru toate măsurile
atacă acutele cu deosebită îndemînare
bemolii şi diezii tremură
bemolii şi diezii asudă
cine mai face dragoste leonora
cine-şi mai dă jos de pe ea ciocolata
şi înnebuneşte cofetăriile
ai auzit ficţiunea lătrînd pe băncile goale
şi labele ei păroase frămîntînd noaptea
cum strugurii negri în teascuri
şi tu leonora
nevinovatele tale jucării
puse la dispoziţia criticilor literari
pentru psihanaliză
las c-o să vină bau-bau
şi-o să taie panglica
şi-o să deschidă uşa
priviţi banchetul acesta
cînd vulpea se-ntoarce la vizuina ei
cînd frica se deşartă ca o clepsidră
cînd toţi rîd
pentru că fericirea există pe toate drumurile
şi ăştia micii aplaudă cu manşetele
şi-ţi înfig bolduri în pernuţa obrajilor
să te-nveţi minte odată leonora
o umbrelă reparată e plină de riscuri
sub ploaia ironică aceste zîmbete
au un aer irezistibil
de cocoş cu gîtul tăiat
e clar se loveşte cu flori
se loveşte cu fructe şi scuze
dragoni pictaţi mănîncă cerul
şi-adorm ca nişte prunci
la sînul candelabrelor
să nu te doară carnea leonora
cu care-ai învelit o rasă veche
să nu te doară pîinea şi circul
din care ai muşcat
balta sub ghetele tale se tulbură
la fund sînt balurile du-te acasă!
îmbracă-ţi rochia neagră de măicuţă
e prea mult roz în catedrală
şi fiecare formă ca o piatră
se dă de-a dura în piaţa mare
superba călătorie continuă
navigăm în stînga lui zero
fă-ţi rugăciunea leonora
fă-ţi ghiozdanul
periferiile sînt pline şi-o să ningă
ascultă cum grăieşte zarathustra
din podul lui cu scoarţe olteneşti

punct

azi noapte l-am visat

pe liiceanu

avea o cămaşă albă apretată
îngheţa totul în jur
"ai un creier frumos"

mi-a spus

vedeţi şi dumneavoastră
cu ce se poate lăuda

o femeie

au ralentí

sigur c-am vrut şi eu
să întîlnesc un tigru cu o floare în gură
într-o junglă ademenitoare
sigur c-am vrut şi eu
sub biciul cuvintelor
atît de confuză şi falsificată
să mă trezesc că-mi face cineva cu mîna
din înghesuiala de fuste şi de soldaţi

sînt spaţii comprimate în hărţi
sînt case mari cu ferestre rău prevestitoare

ca nişte măşti

sînt patefoane vechi cu pîlnii care înghit

kilometri de tăcere

şi-ncep să desluşesc arcuşele acelea tăind calea
micului ratat care se zbate

să moară au ralentí

tu îngropato mi-a strigat atunci gellu naum
şi mi-a băgat pe gît un pumn de frunze
ce verde agonie închipuieşte-ţi

ce verde agonie

doar pentru că pur şi simplu era beznă

cine i-a dat drumul vulpii

bătrîne

cînd găinile albe scurmau pămîntul sub lună?
cine din nepăsare a lăsat
fierul să cadă în rugina lui
sau din lene sau din pudoare
nu s-a mai aplecat să ridice

moneda căzută

eu sînt un palmier rătăcit
pe marginea gîrlei
printre măruntaiele animalelor sacrificate
sînt un căluţ negru cu alb
care iubeşte şi plînge

noapte adîncă noapte dublă
pentru ochii mei amîndoi
ca o roată s-a desprins
frumuseţea de mine
şi stă acolo pe şosea
o amărîtă de fată
silită să facă autostopul
parcă-s închisă într-o pîine neagră
uitată printre animale
şi nimeni nu-şi mai scoate ciorapii
nimeni nu-şi mai depune ouăle
într-o capelă franciscană

tropăi de la dreapta la stînga

în staţie

îmi încălzesc mîinile
se duc simţurile unul cîte unul
cum pleacă spectatorii la mijlocul piesei
cineva o să-mi scuture cearceafurile
şi somnul meu va invada oraşul
cu frunze veştede
o bizară moarte roşcată
în care mai pîlpîie
sporadica blîndeţe a unui felinar

aici piciorul calcă în gol

altădată casele erau mai mari
oamenii mai frumoşi
şi pe cer apăreau semne
care anunţau o schimbare
ochii mei erau mai încăpători
şi jaguarul şi capra
se jucau în ei
fără să le pese de bariera lăsată
era întotdeauna un claxon prin preajmă
dar termitele urcau
pe oglinda retrovizoare

aici s-ar putea pune punct
ar spune prietenul meu poetul
aici piciorul calcă în gol
ca la întreruperea curentului
ca aplauzele în pauza dintre părţile unei simfonii

ieri căutam încă pasărea paradisului
mă duceam cu tata dincolo de aerodrom
să vedem aeroplanele
reclame uriaşe ne trăgeau de glezne
spre marile spectacole ale lumii
de fapt mergeam la birou
îmi despachetam intimităţile
mici suveniruri aduse din orient

de fapt eram o femeie soldat
descindeam din romanele lui kundera
aveam vocaţia sacrificiului
îmi plăcea să pierd războiul
de multe ori înţelegeam greşit unele lucruri
o confuzie poate fi mai ameţitoare

decît un vis

te goleşte de tine
şi te umple cu altcineva
cum nisipul şi ceaţa se împerechează

pe ţărmuri

şi ţările plate se încolăcesc în cochiliile lor

trebuie să recunosc sînt zile cînd bat cîmpii
cînd mi se pare că lucrurile se însufleţesc
şi aleargă ca norii pe şinele orizontului
pe ploaie nimic nu-i mai nou decît ploaia
şi cînd mă pierdeam prin periferii
mă strigam întoarce-te vino înapoi te iubesc
apoi mai era şi nenorocita asta de poezie
diferenţa de nivel dintre cer
şi gaura din perete
mi-amintesc că într-o vară
am avut deodată revelaţia
că cineva îmi scrie pe creier
atît de repede că nu apucam
să citesc tot şi rîndul
dispărea ca la cinematograf
şi dacă mă gîndesc bine
cu dragostea era la fel
cînd mă visam cu un bărbat
mereu trebuia să fie ceva
să ne acopere obrazul
trenuri secrete ne poartă
spre regiunile verzi
cu legătura pe ochi
pui mîna pe culoarea cîştigătoare
oare în afară de frumuseţe
cîte promisiuni de fericire mai rămîn disponibile?

dar sînt zile cînd dumnezeu
te ţine pe palme
cînd poţi să ai încredere
că nu vine cutremurul
cînd pierzi un post de corector
şi cîştigi concursul de manechine
în sala de jocuri
bilele de biliard se ciocnesc

ca nişte cupe de şampanie

imprevizibilele atingeri ale tacului
te împing într-o rezervaţie
unde nu se vînează

sînt făpturi înzestrate cu darul vorbirii
femei translucide şi reci ca nişte egrete
sînt superbe corcituri de rase canine
şi umblători pe apă într-un palid ritual

noapte cu ore mici
paharul cu gin răsturnat pe marginea mesei
şi muzica lui Bon Jovi
pletele lui măturînd bulevardul
vei scrie mai tîrziu
"cosmosul e romanul lui dumnezeu"
conversaţii intrigi monologuri
o zonă rarefiată în care
constaţi că ai uitat să vorbeşti
şi în dimineţi transparente de vară
te trezeşti uneori cu imaginea ta
ca un cuvînt care-ţi tace pe buze

şi acum mortul ăsta frumos
cu care-mi împart casa
care primeşte reviste din ţări îndepărtate
şi felicitări de ziua onomastică
mortul ăsta frumos care a rămas
în intimitatea mea
culcuşul unde te ascunzi şi torci
e un răsfăţ al solitudinii
ai vrea să scrii despre copilărie
despre privilegiul de a nu şti
cum pleacă cineva fără să plece
ţi-ar trebui o pelerină cu glugă
pe care să o porţi
cu tine în servietă
şi să nu rişti nimic
ai vrea să faci o petrecere
de pildă să încerci pălării
sau să călătoreşti noaptea
într-un tramvai gol
să vezi pe geam o fată
şi un băiat dansînd
"soare şi carne" era titlul unui poem
o confuzie o minunată definiţie

a dansului

doi orbi prinzîndu-se de mînă
în faţa muzicii
şi-apoi firave ierburi
nici nu ştiu cum mi-a venit ideea
după toate experienţele
aceste balansoare devin plăcute

există o stare a aerului
care se poate numi nostalgie
şi pentru mine provine dintr-o zonă baltică
o frică de dorinţă
singurul lucru curat înainte de bătrîneţe
văd vapoarele legănîndu-se grele
sub soarele incontinent
un sentiment de veşnicie
tăind deşertul coapsa unei femei adormite
recunosc
anumite privelişti
îmi deformează optica
nu-mi pot pipăi eroziunile creierului
am mai puţine certitudini
decît un ou care gîndeşte

pe vremuri aveam un binoclu de cîmp
măream cu el toate obiectele
şi deasupra acoperişurilor
începeau grădinile
aşa cum nisipul ajunge la sticlă


Nora Iuga, poetă, prozatoare şi traducătoare, este membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Volume publicate: Vina nu e a mea (Editura Pentru Literatură, 1968); Captivitatea cercului (Editura Cartea Românească, 1970); Scrisori neexpediate (Editura Cartea Românească, 1978); Opinii despre durere (Editura Cartea Românească, 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor din România); Inima ca un pumn de boxeur (Editura Cartea Românească, 1982); Piaţa Cerului (Editura Cartea Românească, 1986); Cîntece (Editura Cartea Românească, 1989); Săpunul lui Leopold Bloom (ediţia I, Editura Cartea Românească, 1993; ediţia a II-a, Editura Polirom, 2007; Premiul Uniunii Scriitorilor din România); Dactilografa de noapte (ediţia I, Editura Cartea Românească, 1996; ediţia a II-a, Casa de pariuri literare, 2010); Spitalul manechinelor (ediţia I, Editura Universal Dalsi, 1998; ediţia a II-a, Casa de pariuri literare, 2010); Capricii periculoase (Editura Vinea, 1998); Inima ca un pumn de boxeur (Antologie
Ediţii definitive, Editura Vinea, 2000); Sexagenara şi tânărul (ediţia I, Editura Albatros, 2000; ediţia a II-a, Polirom, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România); Fasanenstraße 23 - O vară la Berlin (Editura Vinea, 2001); Autobuzul cu cocoşaţi (ediţia I, Editura Vinea, 2001; ediţia a II-a, Editura Charmides, 2010); Lebăda cu două intrări (Editura Vinea, 2003); Fetiţa cu o mie de riduri (Editura Cartea Românească, 2005; Premiul revistei Cuvântul); Hai să furăm pepeni (Editura Polirom, 2009). În 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă tuturor celor care contribuie la răspîndirea culturii germane în lume. În perioada 15 mai 2009-15 mai 2010, a beneficiat de cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD).
A tradus din August Strindberg, E.T.A. Hoffman, Friedrich Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Müller, Ernst Jünger, Oskar Pastior, Günter Grass, Aglaja Veteranyi.
Blogul autoarei: http://noraiuga.wordpress.com.