Joi, 11 martie 2010
Smart cookie: iau micul dejun la aceeaşi masă cu Jim şi Alison. Jim mă întreabă dacă sunt obosită sau îngrijorată. E atât de evident? Îi răspund că am multe de făcut şi că nu ştiu cum să-mi prioritizez activităţile. Îmi zice să nu-mi fac atâtea griji, că doar sunt smart cookie şi o să mă descurc. Zâmbesc încurcată. Încurajările îmi prind bine. Cumva, sunt mai încrezătoare că până la urmă o să fac faţă.
Doing business: avem întâlnire cu Genesis, una dintre cele mai mari instituţii pe microcredit din America Centrală. Ne mutăm din nou sala de curs într-un birou. Cafeaua miroase excelent. Printre grafice şi statistici, înţeleg ce programe au si care este strategia lor de lucru. Faţă de cei cu care am stat de vorbă ieri, Genesis are un program special pentru construit case. Nu numai că sunt dispuşi să ofere microcredit pentru locuinţe, în parteneriat cu Shalom, dar sunt dispuşi să ofere împrumut şi şcolii. Negocierea decurge atât de simplu şi natural, probabil pentru că ofertă lor se potriveşte de minune cu ceea ce Las Conchas are nevoie. Mă întreb... oare cât din a face afaceri înseamnă să sincronizezi cererea cu oferta?
Chilero: plecăm de la întâlnirea cu Genesis mulţumiţi şi încântaţi de cum am încheiat afacerea. E incredibil cât de bine ne-am înţeles şi cât de bine am lucrat împreună. Şi nu este numai părerea mea; este o sinergie de grup pe care cu toţii o resimţim. Este una dintre cele mai puternice echipe cu care lucrez: colegi interesaţi de domenii variate si cu experienţe internaţionale care mai de care mai interesante. Facem poze de grup, sărbătorim succesul şi savurăm victoria cu îngheţată cu gust de cocos, cafea şi banane.
Educaţie non-formală: luăm prânzul în parc. Mă gândesc în continuare la ce înseamnă să faci business. Dacă business e ceea ce am făcut noi în ultimele zile, discuţii şi negociere cu diferiţi stakeholderi, atunci nu ştiam că ştiu business. Îi mărturisesc lui Jim că nu mă aşteptam să fie atât de simplu şi că practic ceea ce am făcut noi a fost să ajutăm ambele părţi, atât ofertanţi cât şi viitorii clienţi, să se cunoască. În imaginaţia mea business înseamnă strategii de convingere şi manipulare, uneori chiar de a crea false nevoi clientului. Jim îmi spune că asta ţine de marketing şi-mi dă ca exemplu McDonalds care promovează produse "sănătoase". De data asta sala de curs s-a mutat printre leagăne şi tobogane; discutăm în timp ce mâncăm, privim natura şi urmărim copii cum se joacă; mă simt ca peştele în apa învăţând în acest mediu non-nonformal.
Şi se făcu întuneric: mai avem o întâlnire, dar pentru că ne-am atins obiectivul, Jim ne spune că nu mai e nevoie de toată echipa; se va duce el. Steve se oferă să-l însoţească. Ceilalţi se duc la cumpărături. Eu rămân la hotel. Mă duc în cameră, mă schimb şi mă îndrept spre sala de sport. Nu ştiu sigur dacă am stins lumina; mă întorc şi verific... Să sting lumina într-o cameră de hotel?!?! Îmi amintesc câte discuţii avea mama cu mine acasă, să sting lumina pe unde trec, "ca să nu plătim la curent degeaba" zicea ea. Dar acum nu este cazul. Stau şi mă întreb... chiar contează să stingem lumina într-o cameră de hotel atâta timp cât nici măcar nu plătim noi electricitatea?
Alumni Vanderbilt: luăm cina împreună cu un om de afaceri american, care lucrează în Guatemala. Mă încânta faptul că ne-am întâlnit cu cineva care a fost student la Vanderbilt şi care e dispus să ne împărtăşească din experienţa lui. E mai mult decât o întâlnire cu un expert în domeniul bancar, e apartenenţa la o reţea cu oameni cu aceeaşi educaţie, oameni care deja s-au realizat ca profesionişti şi care sunt dispuşi şi să ne sprijine la început de carieră.
Seară festivă: Alison şi cu mine avem ţinute de seară; ne-am luat timp să ne aranjăm părul şi să ne potrivim bijuteriile. După o săptămâna cu tricouri, pantaloni şi sapcă, ne prinde bine această schimbare. Colegii ne fac complimente şi se bucură că le suntem colege. Simplu. Serios. Sincer. Asta e ceva ce-mi place la cultura americană; oamenii nu se sfiesc să facă aprecieri şi să-şi arate recunoştinţa. E o atmosferă de sărbătoare.
Getting ready for school: e ultima seară pe care o petrecem cu toţii. Mâine dimineaţă Jim se reîntoarce la Vanderbilt. Într-adevăr luni începem şcoala, dar mâine e abia vineri. Ne pare rău că trebuie să plece şi încercăm să-l determinăm să mai rămână. Oricât de mult i-ar plăcea să mai stea şi în weekend, trebuie să se pregătească pentru următorul curs: Corporate Responsability & Sustainability. Cursul are 10 proiecte practice pentru studenţi şi vrea să se asigure că totul e pregătit înainte de începerea şcolii. Nu aud eu bine sau un profesor chiar îşi scurtează vacanţa ca să-şi facă "temele" pentru şcoală?