Despre maliţie şi alţi demoni

Citiţi un fragment din această carte.


După moartea surorii ei mai mici, o fată specială şi extrem de talentată, Katherine decide să plece din casa părinţilor, mult prea îndureraţi şi asaltaţi neîncetat de interogatoriile nemiloase ale mass-mediei. Se mută într-un alt oraş şi se înscrie la o şcoală nouă. Precaută şi singură, nu caută decât anonimatul. Găseşte, în schimb, ultimul lucru la care s-ar fi aşteptat: o prietenă.

Alice Parrie este fata cea mai populară şi carismatică din şcoală. Extrovertită, superbă, languroasă şi imprevizibilă, Alice este cât se poate de diferită de Katherine. Ajunge să-i fie acesteia mai mult decât o soră. Entuziasmul ei e contagios, iar candoarea... uneori deconcertantă. N-ai cum să-i rezişti!

Însă Alice are secrete mai întunecate decât îşi poate cineva imagina...

Beautiful Malice / Adevărul despre fete - romanul care a devenit un fenomen mondial!

A fost vândut în 38 de ţări şi a propulsat un autor necunoscut până atunci în topul pieţei internaţionale de carte.


Cu romanul Beautiful Malice, Rebecca James a devenit un caz. Un caz literar şi un caz de sociologia literaturii: cum să obţii succes mondial în 2010 fără să scrii o carte cu şi despre (sex cu) vampiri sau, măcar, cu adolescenţi-vrăjitori! (Autoarea este adesea comparată cu Stephanie Meyer şi cu J.K. Rowling, acest lucru a devenit deja un loc comun.)

În primul rând, specia frecventată de autoarea australiană nu este chiar aşa uşor de definit. I-am putea spune "thriller psihologic pentru post-adolescenţi" (sau, făcând un calc lingvistic, pentru "adulţi tineri"), dar sună cam aiurea. Era să scriu "ca dracu'", dar am hotărât deja că nu e vorba de satanizări, vampirizări, demonizări. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, demonii sunt cât se poate de prezenţi: maliţia în sine este un demon. În limba română, traducerea literală a cuvântului malice (maliţie) nu înseamnă exact acelaşi lucru ca în limba engleză. La noi, trimite mai mult spre o atitudine răutăcioasă. Însă, în spaţiul anglofon, referinţa este, mai degrabă, către înclinaţia patologică de a face rău sau către plăcerea dementă de a-i vedea pe alţii suferind. Iată demonul, nu?

Lucrurile nu stau, cu toate acestea, chiar aşa de simplu. Rebecca James afirmă că ea nu scrie după reţetă. În interviul pe care mi l-a acordat (reprodus în paginile ce urmează), ea mărturiseşte că s-a apucat de roman scriind propoziţia "Nu m-am dus la înmormântarea lui Alice", dar fără să ştie, măcar, cine era Alice ("Alice? Who the fuck is Alice?!?"). De altfel, romanciera nici nu şi-a propus să devină scriitoare full time, apucându-se de carte la 34 ani, după naşterea celui de-al patrulea copil, în încercarea de a-şi umple cu ceva timpul atunci când adormea cel mic. Mai mult, deşi Beautiful Malice a înregistrat un mare succes internaţional, fiind deja tradusă în aproape 40 de ţări, Rebecca James nu are de gând să scrie vreo continuare, precum atât de invocatele Stephanie Meyer sau J.K. Rowling. Următorul ei roman, aflat în lucru, nu va avea, teoretic, niciun fel de legătură cu primul.

De asemenea, deşi conţine povestea unui viol în grup urmat de o crimă, romanul are destul de puţine scene de sex, lucru rar (aproape dubios?) azi. În ciuda unei asemenea "carenţe", publicul din categoria "young adult" nu pare deranjat de deficitul de senzualitate, lăsându-se captivat de intriga de tip thriller psihologic. Desigur, şi acest concept poate fi amendat. Mai puţin thriller, mai multă psihologie! Dar o psihologie a angoasei deloc plicticoasă, care circumscrie o acţiune care - la suprafaţă - curge relativ lin, fără obositoare paranteze reflexive. Aflată în căutarea adevărului despre moartea tragică a surorii sale, Rachel, Katherine îşi schimbă domiciliul şi, în linii mari, identitatea, încercând, simultan, să se dezvolte ca persoană independent de drama de familie. Numai că toată acţiunea ei emoţională este grevată de o prietenie ciudată, în mod evident disfuncţională, în care este angrenată de "maliţioasa" Alice. Iată personajul tenebros din thriller! Un thriller cu cheie, întrucât Alice era deja implicată în drama lui Katherine, fratele lui Alice fiind condamnat pentru participarea la asasinarea lui Rachel. În fond, maliţia lui Alice presupunea o răzbunare perversă împotriva familiei lui Katherine, considerată - în chip bolnăvicios - responsabilă pentru pedeapsa aplicată fratelui lui Alice...

Practic, titulara cărţii nu este şi eroina ei. Acţiunea pare centrată în jurul lui Katherine, însă, în realitate, Alice exercită o seducţie morbidă - un alt nivel al maliţiei demonice. Măiestria componistică a autoarei stă tocmai în abilitatea de a jongla cu relaţia dintre aceste două personaje, în jocul dintre aparenţă şi actualizare. Alice este un personaj considerabil mai complex decât "titulara" Katherine. E construită pe mai multe paliere interşanjabile: Alice cea fermecătoare versus Alice cea odioasă, Alice - zăpăcita superficială şi haioasă versus Alice - complotista profundă dar maladivă ş.a.m.d. Alice confirmă, în felul ei, mitul complexităţii intrinsece a personajului negativ. Dar a unui personaj negativ de care se leagă osmotic şi mitul seducţiei. Alice seduce pentru a manipula şi pentru a distruge, nu pentru a cuceri teritorii afective. De altfel, seducţia este un mijloc, o cale de accedere la un rezultat distructiv, nu scopul - presupus constructiv - în sine. Seducţia ajunge, în consecinţă, un demon, precum cel din Legăturile primejdioase de Laclos, cu o doză fascinantă de gratuitate, jucată cu dexteritate din poignée.

... Totuşi, de ce ne place o Alice pe care, teoretic, ar trebui să o urâm pur şi simplu, fără nicio sofisticare stilistică? De ce, până la urmă, rezonăm empatic (şi nemărturisit?!) cu ea, nu cu Katherine? Aici e de găsit, cred, teribila forţă de atracţie a romanului. Modul în care Rebecca James o comunică, deloc schematic, pe Alice reprezintă turul de forţă al autoarei. Este spectaculos cum îi reuşeşte o asemenea performanţă unei scriitoare novice, aflată, în ciuda vârstei biologice (este născută în 1970), abia la debut! Unica explicaţie credibilă ţine tot de arta manipulării: scriitoarea se dedublează afectiv şi îşi asumă, pe nesimţite, personajul, pe ciudata Alice, cu o frenezie subtilă. Dacă vreţi, Madame Bovary / Alice Manipulatoarea Carismatică & Perversă & Seducătoare c'est Rebecca James!

Citiţi un interviu cu Rebbeca James aici.