Darul ploii
Tan Twan Eng
Editura Trei, 2010
Traducere şi note de Mădălina Şerban
*****
Maestrul de aikido
Darul ploii a impus în 2008 un tânar prozator - Tan Twan Eng, propulsându-l pe lista de nominalizări pentru Booker Prize, fapt ce echivalează cu o consacrare: roman masiv, de peste 600 de pagini, unul dintre cele mai frumoase şi mai dense traduse la noi în ultimii ani, complex şi profund prin lumea înfăţişată, fermecător prin fluiditate epică şi prin personaje, probând har de mare povestitor.
Tan Twang Eng s-a născut la Penang, a crescut în mai multe locuri din Malaezia, a studiat dreptul la Londra şi a profesat avocatura la o prestigioasă firmă din Kuala Lumpur, a scris şi a călătorit în Africa, stabilit la Cape Cod lucrează la al doilea roman. Împreuna cu Tash Aw a adus pe hărţile ficţiunii o ţară misterioasă, Malaezia, plină de culoarea pe care o dau interferenţele etnice şi culturale.
Scriitorul reciclează două convenţii, una a înrămării şi alta a confesiunii la persoana I: un domn distins, trecut de 70 de ani, Philip Hutton, trăitor toata viaţa în Penang, în casa unde se născuse, se trezeşte cu un oaspete necunoscut - o japoneză de vârsta lui, venită să afle tot ce-i poate spune despre Endo-san, maestrul său de aikido în vremea adolescenţei, ce a coincis cu anii celui de-al Doilea Război Mondial.
Rama cuprinde povestea de suprafaţă - întâlnirea celor doi septuagenari, care au în comun pasiunea pentru aikido insuflată de acelaşi maestru, pe care l-au iubit toată viaţa amândoi şi care le-a hotărât destinele. Philip Hutton rememorează întâmplări petrecute în urmă cu jumătate de secol în faţa femeii aduse aici în mod straniu de o scrisoare ce a rătăcit între ţări şi oraşe cam tot atâta timp.
Cei doi îşi reunesc singurătăţile, povestirea devine calea prin care japoneza Michiko îşi potoleşte dorul de-o viaţă, iar Philip Hutton îşi leapădă povara comprimată în sine de atâtea decenii. Ea are nevoie să asculte ultima poveste înaintea sfârşitului, el are nevoie să se elibereze de prea multe vinovăţii, singurul rămas în viaţă din toată familia ca să depună mărturie despre cele petrecute.
... cu istorii mirobolante
Confesiunea lui Philip Hutton cuprinde povestea unei adolescenţe ieşite din comun, saga unei familii şi drama celor prinşi în vârtejul războiului: presiunea produsă de invadarea Chinei de către japonezi, intrarea Angliei în luptă, atacarea Penang-ului şi cucerirea lui de către japonezi, ocupaţia şi luptele de gherilă, trădări şi complicităţi, fidelităţi şi duşmănii, toate compun fundalul istoric al cărţii.
Prim-planul narativ îl ocupă un splendid Bildungsroman: formarea unui tânar prins între două lumi, fiul unui englez bogat, proprietarul unei mari companii, şi al unei chinezoaice îndrăzneţe care a sfidat prejudecăţi şi voinţa propriei familii. Copil, se simte străin de cei doi fraţi mai mari şi de soră, toţi din prima căsătorie a tatălui. Refugiul îl oferă marea şi o insulă apropiată de proprietatea familiei.
Drama lui Philip Hutton este cea a identităţii. Europenii îl percep chinez, chinezii văd că seamănă mai mult cu "diavolii străini", îl resping şi unii şi alţii, condiţia de metis (pentru care traducătoarea a folosit cuvântul românesc cu tenta peiorativă "corcitură") produce o insuportabilă alienare. Aşa că apariţia unui străin venit să locuiască pe insulă cu acordul tatălui său îi schimbă viaţa, prin iniţierea în aikido.
Mai multe romane se împletesc ori se despletesc în destinul tânărului Philip Hutton prin fire epice mereu încordate intr-un suspans magistral: romanul coloniei britanice şi cel al lumii chineze, romanul invaziei japoneze şi al ocupaţiei, simultan cu rezistenţa chineză şi războiul din umbră purtat de britanici, romanul vârstelor opuse (senectute şi adolescenţă) şi al alianţelor stranii, ca şi binecunoscuta confruntare Orient şi Occident.
Darul ploii aparţine atât unei tradiţii, construite de Joseph Conrad, Somerset Maugham, Graham Greene şi J.G. Ballard, cât şi actualităţii ori chiar unei mode lansate în ultimii ani prin câteva titluri cu mare succes de public - Fabrica de matase de Tash Aw, Profesoara de pian de Janice Y. K. Lee, Pictoriţa din Shanghai de Jennifer Cody Epstein (traduse la noi prompt în colectia "Raftul Denisei", Editura Humanitas Fiction). În mod uimitor, un scriitor reuşeşte să le reunească în romanul său de debut.
Iniţierea în aikido...
Miezul unic al romanului îl formează iniţierea într-o artă marţială, mai curând disciplină sau filosofie acceptată ca modelare deplină - a spiritului, a trupului, a sufletului. Legătura dintre maestru şi ucenic se învăluie în ambiguitate, implică iubire şi datorie, imposibil de înţeles în esenţa lor de gândirea europeană. Iniţierea pare calea profitabilă de a atinge echilibrul şi armonia între două fiinţe sortite întâlnirii de-a lungul mai multor existenţe.
Temele romanului iniţiatic îl definesc şi singularizează pe Tan Twan Eng: destinul înteles ca balans între predestinare şi alegere, prezicerea ce antrenează acceptare şi împotrivire şi mai ales tema reîncarnării, prin sufletele pereche traversând vieţile înlănţuite, iluminarea numită satori ca experienţă ce leagă între ele fragmentele eului risipite în vieţi diferite. Şi aici Darul ploii oferă episoadele cele mai frumoase dintr-o serie imensă de opere care ne-au familiarizat cu tradiţia orientală.
Primul episod cheie este cel al primei întâlniri: Philip Hutton şi Hayato Endo au o iubire comună, marea. Adolescentul aude cu surprindere în vorbele omului matur sentimentele proprii, pe care nu le exprimase niciodată. A doua pasiune o reprezintă aikido, artă puţin cunoscută atunci, în forma originară - aikijutsu, practicată în Japonia, pe care Endo-san, ca sensei, i-o transmite ucenicului său. Şi se vor succeda alte şi alte episoade ce îi leagă tot mai strâns.
Sensei se dovedeşte spion japonez, cu rol decisiv în planurile de cucerire, iar secretele pe care adolescentul i le-a împărtăşit despre diferite locuri de pe insulă capătă alt sens după ce Endo-san le-a folosit eficient: trădări ce îl stigmatizează în ochii tuturor, mai dureros în ochii săi. Iniţierea transformată în manipulare şi trădare, iar la rândul ei devenită mijloc pentru un act superior, ce transcende prezentul şi ţine de metempsihoză.
În această parte a poveştii se vede ambiţia imensă a tânărului scriitor, pentru că aminteşte de schema epică din capodopera lui Yukio Mishima, tetralogia Marea fertilităţii (din care a apărut la noi primul volum, Zapada de primăvară, traducere de Angela Hondru, Editura Humanitas fiction): Honda îsi regăseşte prietenul Kiyoaki dispărut în plină splendoare a tinereţii, în următoarele trei reîncarnări, cei doi traversează epocile de mari schimbări din istoria Japoniei, sfâşiată între modernizare şi tradiţie.
... şi arta istorisirii
Se povesteşte mult în Darul ploii, aproape toate personajele au tentaţia confesiunii sau a naraţiunii exemplare. Toţi povestesc: britanici şi chinezi, cei doi japonezi practicanţi de aikijutsu, Endo şi Tanaka, iar apoi Michiko. Un mic inventar al istorisirilor ne arată că Tan Twan Eng are o imaginaţie bogată, grefată pe o cultură veche şi plină de subtilitate şi rafinament.
Noel Hutton îi povesteşte mezinului său despre momentele de intimitate petrecute pe râu cu soţia lui chinezoaică, singurele în care se desprindeau de cele două comunităţi care nu le acceptau căsătoria, ca şi despre feeria licuricilor din noaptea în care a fost conceput. Toate lucrurile văzute ori nevăzute au o poveste: arborele de casuarina plantat la naşterea lui Philip, arborele de plumeria ce îşi răspândeşte mireasma mult după ce a fost tăiat ca o epifanie stranie, numele său Arminius şi strada Armenească din Penang. Elemente ce ţin de civilizaţia şi istoria Japoniei îi devin familiare lui Philip prin istorii spuse de Endo-san, de la porţile templelor la uneltele scrisului ori la katana, săbiile pereche.
Dar cele mai frumoase poveşti le aude Philip de la bunicul chinez descoperit foarte târziu: poveste fascinantă despre Oraşul Interzis cu împăratul ucis şi şters din istorie, tot o istorie însoţeşte vizita la templul construit de el, altă istorisire îi explică semnificaţia celui de-al doilea nume al său, complet diferită de ceea ce ştia el. Din tradiţia chineză se desprinde şi legenda plină de melancolie şi frumuseţe a îndrăgostiţilor transformaţi în fluturi.
Iniţial, m-am intrebat de ce nu au schimbat editorii titlul romanului în "Maestrul de aikido", ce ar fi reverberat în orizontul de aşteptare creat de alte două romane, ca Maestrul de ceai de Yasushi Inoue şi Maestrul de go de Yasunari Kawabata. Doar lectura dezvăluie bogăţia de semnificaţii a titlului original, Darul ploii, care cuprinde, ca într-o plasă fină plină cu licurici scânteietori, atât planul realist cât şi cel simbolic al unui roman excepţional.