Alte camere, alte glasuri de ieri

Citiţi prefaţa acestei cărţi.

Lisboa I

Lisboa
cu boa şinelor de tramvai încolăcită în jurul gîtului de piatră cubică
Lisboa
cu firele şi felinarele tale întinse deasupra străzilor arcuite
ca nişte spinări solzoase
Lisboa
peşte şi electricitate
patrimonio do estado
parfumul igrasiilor tale
ca o floare de ploaie
Lisboa
în vechile case ce stau să cadă
traversate de-aeroplane joase
ca nişte somnolente pumnale
(14. 05. 2010)


Lisboa II

Lisboa
ce te deschizi precum gura Tejului
ca un căscat de apă
umplînd cerul gurii cu parfum de colţunaşi
Lisboa
cu iş-urile tale ca nişte cleşti
ce ţin căscată gura Tejului
lăsîndu-ne să privim apa mirosind a mîl şi a colţunaşi
şi totul o ia la vale
vărsîndu-se în lumină
şi felinarele se-aprind degeaba
pentru că serile sînt lumină
şi pentru că lisboet
e un fel de poet
(16. 05. 2010)


Amiază

în restaurantul O Sonho
chiar în dreptul străzii Bela Vista da Graça
o femeie grasă cîntă un fado (karaoke)
cu microfonul în mînă şi ochelarii pe nas
şi vocea ei urcă după mine pe strada care urcă
(numită Rua do Vale de Santo Antonio)
în timp ce în josul drumului
sub rufele multicolore fîlfîind pe sfoară în vîntul amiezii
un vapor uriaş (acum mic cît un cleşte de rufe) străbate albastrul intens
(16. 05. 2010)


Lisboa III

Lisboa
cu cizmăriile tale
cu băcăniile tale
cu tinichigeriile tale
cu tutungeriile tale
cu farmaciile tale
cu drogheriile tale
cu pastelariile tale
cu patiseriile tale
cu prăvăliile tale cu fermoare
cu ferometalele şi feroneriile tale
cu florăriile tale şi florile tale de fer forgé
cu balustradele şi balcoanele tale
cu şinele şi maşinile strecurîndu-se cu greu
printre
cizmăriile
şi băcăniile
şi tinichigeriile
şi tutungeriile
şi farmaciile
şi drogheriile
şi pastelariile
şi patiseriile
şi prăvăliile tale cu fermoare
Lisboa
ca o floare
de azulejo şi fier forjat
(24. 05. 2010)


Lisboa IV


cînd în Lisboa
vara
se lasă seara
cineva, sub soarele încă pătrunzător,
sus pe deal,
în Penha de Franca
de unde se vede Vasco da Gama traversînd Tejul,
cineva,
sus pe deal, sub soarele încă pătrunzător,
la umbra subţiratică a unui măslin pitic,
întorcînd spatele Tejului şi vastului Vasco da Gama,
ar putea începe să numere,
în capul său cît un întreg oraş
cu soarele încă pătrunzător bătîndu-i peste acoperişuri,
sus pe dealul
care e doar o celulă din creierul său,
să numere,
deci,
mulţimea pietrelor de pe toate trotuarele străzilor din Lisboa,
cele care urcă şi cele care coboară,
plus cele care nici nu urcă,
nici nu coboară,
să numere,
deci
(dar numai la căderea serii!),
această mulţime,
această mulţime de pietre,
această mulţime de pietre de pe toate trotuarele din Lisboa -
pentru că această mulţime, ca şi Lisboa, e infinită
(25. 06. 2010)


Lisboa V

în grădina Gulbenkian
o tînără femeie întinde pe alee vreo 20 m de pînză de culoarea untului
şi-ncepe să taie cu o foarfecă aproximativ cîte un metru (dublu lat)
pe care-l aşază frumos pe o bancă de piatră
în timpul ăsta cei doi băieţi (12-13 ani) care sînt cu ea
aleargă primprejur şi bat cu beţele
într-o sculptură abstractă metalică
făcînd muzică concretă
la circa 20 m un fotograf
şi-a instalat trepiedul şi fotografiază de zor
din 5 în 5 minute un avion
traversează fix pe aceeaşi diagonală
ca să aterizeze 5 minute mai încolo
după un timp fotograful vine la femeie şi o roagă
să-şi întindă din nou bucăţile de pînză
pentru ca el să o fotografieze de la circa 20 m
femeia flutură pînzele demonstrativ
apoi le împătureşte frumos
iar el îşi ia trepiedul şi pleacă
eu însumi aş fi făcut mai degrabă o poză
decît să povestesc în 154 de cuvinte
dar, vai, mi s-a terminat bateria în aparat
(28. 06. 2010)