rezervaţia

Citiţi prefaţa acestei cărţi.

Cristina Ispas s-a născut la 29 august 1979, în Corabia. A absolvit Facultatea de Litere şi Masteratul de Literatura Română Modernă şi Contemporană la Universitatea din Bucureşti.
 
Doctor în filologie, din 2008, cu o teză despre poezia postdecembristă. A debutat în volum în 2007, la Editura Vinea, cu fetiţa. mixaj pe vinil. Prezentă în antologiile La Neagra (Editura Mirador, 2007), Nasturi în lanul de porumb (Editura Brumar, 2008), poate ne vedem (Editura Mirador, 2010) şi Echinox (2010).

grupul de suport
 
a) amintirea
nici n-am avut bine timp să ne strângem
şi goarna a scos deja primul ţipăt
la adăpostul frunzelor care nu încetau să cadă
în culori calde
pe trupul plin al învăţătoarei
grupul prinde viaţă
 
b) prietenii
jos de tot
după ce cobori scările
între pereţii din piele groasă şi caldă
în jurul mesei
sunt prietenii
 
râd mult
şi consumă
pradă unei dulci ameţeli
 
vocile se amestecă se mestecă se amestecă până când masa devine pentru ei
un obiect fără rost
un loc de joacă prea bine marcat
iar dimineţile vin din ce în ce mai greu
atunci grupul se uită în sfârşit la lume
şi are impresia că o descifrează
are impresia că o înţelege perfect
 
c) acţiunea
în martie soarele şlefuieşte prin casă suprafeţele zgâriate
întinde ca-n palmă, prin parcuri, frunţile tuturor
sus de tot pe terasa luminoasă şi tandră
sunt prietenii
în jurul mesei
muşte care zumzăie fericite în vitrina însorită
 

pradă unei dulci ameţeli
 
d) amprente
grupul iese în faţa clădirii îşi aprinde ţigările
vorbeşte la telefon
cerul e acoperit de puncte negre
 
în curând ţigările se sting sub pantofi în mâini apar sticle de apă covrigi brichete care ajung în alte mâini
 
un râs iese frânt dintr-un trup apoi din altul
 
de umeri sunt poate atârnate genţi la gât sunt poate înfăşurate fulare
 
de la un timp câţiva continuă să urmărească punctele negre care se deplasează încet spre stânga
câţiva încep deja să uite câţiva înnebunesc
 
emoţia pur şi simplu emoţia n-a fost niciodată un bun detectiv


oameni de weekend  
oameni de weekend
 
o echipă de la TVR, un reporter şi un cameraman, transmit ceva cu bursa de mărfuri pe fundal
un stol de vrăbii trece razant pe deasupra unei haite de câini o alarmă se porneşte din senin
în rest parcarea e goală
tipul care astă iarnă purta un fes roşu la fel ca al meu
trece pe lângă mine şi dispare
sunt încărcată de bagaje
(dulciuri o sticlă de suc cinci franzele pentru bunică-mea
laptopul două cărţi pentru mine şi un rând de haine de schimb
restul bagajelor, pentru concediu, le las în maşină)
trântesc portiera cu piciorul
când deschid poarta, un câine pe care nu mi-l amintesc
profită şi fuge în drum
pe alee, sub viţă, e răcoare
altfel totul e parcă prea tăcut
pe bunica şi pe bunicul îi găsesc în casă la televizor
urmăresc nemişcaţi înmormântarea lui michael jackson
între corabia şi calafat vegetaţia a pierdut controlul
casele sunt înfundate în păduri şanţurile mocirloase atârnaţi de garduri sau cocoşaţi pe băncuţe de piatră oamenii ne însoţesc cu privirea
 
între calafat şi severin sudul e incandescent
pomii sunt arşi iarba pârjolită şi nu ne întâlnim cu nimeni
rarele priviri ricoşează când ne ating, speriate
 
la crivina ajungem pe seară
un băieţel în pantaloni scurţi întinde o mână goală, muşcată din loc în loc de ţânţari,
şi ne explică pe unde trebuie s-o luăm
 
sâmbătă băieţii pescuiesc iar eu întorc paginile când se lasă noaptea,
pluta şi lanterna de frunte rămân la malul apei singurele vietăţi
 
de ziua mea mâncăm peşte prăjit pe disc şi roşii coapte pe grătar
ada, care e în drum spre timişoara, ne face o surpriză
 
duminică profităm de soare
într-un golfuleţ o saltea de plastic portocalie
a tulburat mătasea broaştei
semn că trupul abia s-a prăbuşit
pare un loc bun şi pentru noi
 
apa pătrunde repede în nervi
capul se răsuceşte pe valuri mulţumit
înapoi în bucureşti, refugiaţi pe acoperişuri, pescăruşi de weekend
 
furtună amicală
 
când ies de la bibliotecă începe furtuna
laptopul mi se bălăngăne greu pe umăr cureaua muşcă din piele
vântul îmi ridică în faţă insecte amorţite
creierul îmi zumzăie de oboseală
şi e clar că nici cerul, când mă uit la el, nu pare un loc prea bun
în care să-i treacă cuiva prin cap să se refugieze
o sun pe miky ca să fiu sigură
e ok pentru ea şi la fel pentru mine
 
tipa de la terasă tocmai strânge în grabă alergăm după ea
localul e strâmt iarna nici nu funcţionează
comandăm trei beri se aprinde lumina ne aprindem ţigările vine şi doina
miky e într-o pereche de jeanşi şi într-un tricou negru
pe care scrie cu litere mari no, I'm not on the fucking facebook
deşi în cazul ei mesajul e fals
doina vine direct din multinaţională
poartă un deux-piece roz fucsia şi pantofi cu toc
 
ne ameţim chicotim în timp ce doina narează apoi miky ne simţim bine numai tipa de la bar împrăştie până la noi, direct din plămâni,
semnale că se plictiseşte
 
pe măsură ce trece timpul realizez însă că discuţia despre sex se umflă ca spuma de la bere
şi că îmi apăr tot mai rănită relaţia de lungă durată la plecare doina se urcă în škoda
miky are mai puţin de 50 de m până la scară eu îmi sun relaţia de lungă durată
 
în timp ce vorbesc întruna ameţită de alcool
dani mă conduce ferm de mână printr-un labirint de scurtături
printre blocuri
 
pe cer clipocesc milioane de stele