Ţinutul Celălalt

Citiţi o cronică a acestei cărţi.

într-o zi lolo şi spuki se deghizară în curtezană şi măscărici
lolo îşi croi o rochie din hârtie creponată
spuki un costum din pene de iguană păsăricizată
amândoi alergară prin curte ca la maraton
pui de ştiurc lolo ai urechi de carton
pui de ştiurc spuki ai pistrui de bariton
înaintea lor se ivi însăşi prosepina mireasă
care între timp deveni iscusită croitoreasă
îi spălă pe copilaşi cu o perie de sârmă
şi îi puse să facă gimnastică la bârnă
hinta hinta ţi-am mâncat plăcinta
strigară cei doi gimnaşti mirosind a usturoi
croitoreasă incaşă smotocită în faşă
nu mai imvelta cuvinte spuki lasă-mă pe mine să spun
croitoreasă fâstâcită grasă cu pantofi de mireasă
o să-ţi fur pantoful taci spuki o să ţi-l arunc în bazin
aripile mele sunt mai tăioase decât dinţii unui varaclipsin
panteră neagră am fost cândva
pe când mintea mea zăcea într-un tunel părăsit
striga prosepina ca un ţipar alunecând pe tobogan
cu rochie neagră de mireasă şi oase din pandişpan
noi am vrea să mergem cu tine în întuneric
îi şoptiră copilaşii cu tremur isteric
noi am vrea să ne duci într-un alt dincolo cu smoală
fiindcă aşa se zvoneşte despre locul de unde vii tu prosepina
că eşti împărăteasă într-o zonă cu beznă ovală
dacă întunericul acolo este luminos şi frumos
ia-ne cu tine puţin cât să hălăduim cât să scotocim
poate vom găsi un tunel rotund ca un inel
poate vom găsi jucării cu scânteiuţe şi maşinuţe
ori cine ştie ce alte obiecte moi pufoase radioase
ooo prosepina împărăteasă-panteră se zice că eşti firoscoasă
nu ştim exact ce înseamnă acest cuvânt aruncat în vânt
dar dacă eşti cu adevărat panteră neagră şi regină
ia-ne cu tine lasă-ne să dormim în poala ta de sublimă
înveleşte-ne în rochia-ţi de croitoreasă
pe noi copilaşii cusuţi cu întuneric de melasă
atunci prosepina îi ascunse sub rochia ei de mireasă
îşi scoase creierul de sub voal îl frământă zglobiu
aşa încât creierul se preschimbă într-un câine zurbagiu
zornăind ca o maşină de făcut îngheţată şi înghiţindu-i pe cei trei
care pluteau cu capul în jos spre lumea poreclită hadesedah
unde locuia un zeu beţiv şi guraliv cu ipohondrie la oase
alături de curtezane şi maimuţe ahtiate după acadea
spuki şi lolo priveau chiorâş toate acestea
inima lor bolea după ţinutul celălalt mototolit în cer
de zebre îngeroase şi doamne-doamne înfrigurat lângă calorifer
zeul guraliv se numea chiar aşa ton plu plu ton fiind oarecum franţuzit
cititor al marijuanilor şi al călătorilor în anabaze
cărora ton plu plu ton le îmbuca măruntaiele cu dinţii lui de bazalt
copilaşii îl traseră pe guraliv de barbă şi i se cocoţară în poală
tu eşti bărbatul reginei prosepina îl întrebară într-o doară
tu eşti stăpân aici peste-ntuneric şi peste morţi
aşa am învăţat la şcoala de la orfelinat dar nouă nu ne este frică
dacă eşti logodnicul panterei negre ne putem juca şi cu tine orice vrei
ton plu plu ton îi privi de parcă ar fi avut ochelari de farmacist
oare ce voiau piticii cei doi de la el maimarele din castel
ar fi trebuit să le dea medicamente pentru febră
siropuri de tuse injecţii cu antibiotice pansamente cu iod
ar fi trebuit să-i închidă în vreo cămară murdară
şi să-i lase acolo vreo săptămână
sau dimpotrivă să-i răsucească să-i rătăcească prin tunel
dat fiind că prichindeii erau pofticioşi după întunericul luminos
atunci prosepina însăşi îl atinse la încheietura mâinii pe zeul umbros
vino să le arătăm copilaşilor aşa cum se cuvine lumea hadesedah
iar guralivul beţiv vrăjit de pantera neagră îngăimă preabine
doamna mea aşa să fie să-i purtăm prin labirinturi
să-i sidefăm cu întunericul încins la frunte cu flori de munte
mai întâi regina şi zeul îi purtară pe copilaşi prin odaia cu nouă oglinzi
arătându-le scoborâţilor în hadesedah ceea ce-i face schimonosiţi
ori vrednici să urce la cer prin tuburile de la calorifer
zărindu-i pe spuki şi lolo oglinzile arseră apoi se preschimbară în lilieci
înspăimântate de negurile ca nişte pieliţe de pompier
prosepina adună toţi liliecii în voalul ei de mireasă
îi înăbuşi iar aceştia gemură ca nişte păsări stricate
strigând întruna olikups nu puteţi visa fără noi
suntem fluturi negri plăsmuitori de fantasme
pe urmă ton plu plu ton îi duse pe copilaşi în odaia de somn a curtezanelor
plină de oje alifii parfumuri măşti veneţiene rochii de bal mascat
drept care spuki îşi îndesă în buzunar câteva sticluţe cu lichid roşu
iar lolo îşi pieptănă părul tăiat cu o foarfecă de pe noptieră
apoi din dulapurile ca nişte coşciuge ieşiră curtezanele abia trezite din vis
cu cearcăne în delir unghii încovoiate
acestea legănau în braţe câte o păpuşă cheală
dându-le să bea dintr-un biberon lapte amestecat cu ceară
când îi văzură pe spuki şi lolo curtezanele întineriră pe loc
iar păpuşile chele se topiră ca nişte lumânări
pe urmă ton plu plu ton îi duse pe copilaşi în odaia luminoasă a prosepinei
aici se găsea un salon cu havuz iasomie şi nisip alb
chiar dacă totul era în întuneric fără vreo lampă de subsol
un tron de jad perdele grele cu fir de aur un baldachin de mătase
regina îi îmbie pe spuki şi lolo să vină lângă ea
aşezându-i pe perne cusute cu licurici-cărăbuşi
olikups strigă ea şi atunci se iviră nişte pui de panteră neagră
prosepina râse cu dinţii albi iată povestitorii mici din hadesedah
ei ştiu toate isprăvile lumii astfel încât să nu vă plictisiţi
ori chiar să nu muriţi niciodată
spuki şi lolo chicotiră nu prea credem aşa ceva
la şcoala de la orfelinat ne-au învăţat că toată lumea moare
într-un fel sau altul de moarte bună de moarte rea
nici chiar aşa râse atunci regina cu dinţi albi nici chiar aşa
aici eu sunt stăpâna morţii vieţii şi a ceea ce se găseşte între ele
nu degeaba mi se spune pantera neagră cu piele de stele
povestitorii mei pui de panteră poate că par nişte animale de seră
dar sunt bine struniţi să rostească poveşti nopţi şi zile întregi
ooo strigară atunci spuki şi lolo în sfârşit dumiriţi fericiţi
nu cumva ne găsim în o mie şi una de nopţi
nu cumva suntem în hadesedah din arabia cea vrăjită
chiar aşa le şopti prosepina divina prichindeii mei binecuvântaţi
primul pui de panteră rosti o poveste despre un beduin acvilin
aterizat în zona tralirutracia
îmbătându-i pe locuitorii de-acolo cu vin afrikan
al doilea pui de panteră povesti despre un calif care-şi pierduse minţile
după ce citise nişte versete din soporia şi oceanul schizoidian
al treilea pui de panteră povesti despre o magissă şi un ucenik smintik
sălăşluiţi pe o insulă grecească unde scriau de o sută de ani la ţinutul celălalt
al patrulea pui de panteră nu mai putu să rostească nimik
iar ceilalţi şase nu mai apucară nici ei să şoptească o vorbuliţă măcar
fiindcă spuki şi lolo aveau febră deja
vrem să ne duci pe acea insulă grecească îi spuseră ei prosepinei
acolo vom fi morţi şi vii în negura luminoasă
acolo vrem să ne ascundem pe vecie ca nişte pui de panteră debili mintal
preabine le spuse prosepina dorinţa voastră va fi ascultată
pe dată am să vă port pe vestita insulă neasfaltată
unde magissa şi ucenikul stau şi scriu de zor în chip aiuritor
nu crezi doamna mea îi spuse atunci ton plu plu ton
că aceşti copilaşi au luat-o razna ca o bombă cu neutron
hei zeul meu râse atunci prosepina eu zic să-i lăsăm să hălăduiască
în minţile dumnezeilor lor de pe numita insulă grecească
apoi pantera neagră îl trase de barbă pe guralivul beţiv
care se-mblânzi dintr-odată ca un tigru parşiv
estimp copilaşii se treziră pe râvnita lor insulă sorbită de vis
unde magissa şi ucenikul scriau în transă fără oprire
fără să mănânce să doarmă să mai trăiască
maturii cei doi stăteau la o masă lungă de treizeci de metri
(parcă am mai pomenit lucrul acesta cândva nos semblables n\'est-ce pas)
deşiraţi traşi la faţă cu părul vâlvoi
însă fericiţi că scriau chiar dacă semănau deja cu nişte strigoi
spuki şi lolo se uitară cu atenţie
fiindcă oamenii aceia mari semănau cu ei ca nişte picături de apă
insula era pustie doar cu o odaie uriaşă în mijloc
în care lumea întreagă fusese trasă la sorţi
înconjurată de marea mediterană care era subterană
oare oamenii ăştia care scriu cu atâta durere şi fericire la un loc
au auzit vreodată de şererzada alabin sinubad
şoptiră copilaşii privindu-i pe cei doi autori
eu cred zise atunci lolo că amândoi sunt nişte schizoidieni şi sopori
habar nu au de şererzada ori de ceilalţi doi călători
tocmai atunci magissa şi ucenikul îşi ridicară privirile de pe manuscrisul lor
purtat dintr-o parte într-alta de un colibri bolborositor
iată-l pe spuki strigă magissa noroiosul cu pene
iat-o pe lolo strigă ucenikul noroioasa cu steme
nu mă mai imita smintik fiindcă voi crede că eşti un skimnik
nu mă mai imita magisso fiindcă voi crede că eşti de nimik
atunci colibriul îi lovi din nou pe cei doi cu manuscrisul în cap
(a mai făcut-o o dată în caz că iubitul cetitoriu nu-şi mai aduce-aminte)
mai bine îi lăsaţi pe copilaşi să vorbească întrucât hipnoza lor e de hidră
am ajuns la voi prin lumea din hadesedah
spuse lolo atingându-şi părul să vadă dacă nu i-a crescut
am venit la voi fiindcă nu am putut călători altundeva
zise spuki arătându-i lui lolo o acadea
copilaşii din ţinutul celălalt nu sunt din carne şi oase
aşa că nu aveţi ce căuta aici avem de scris încă o sută de ani
spuse magissa bosumflată de apariţia celor doi mocofani
ba da au ce căuta doar că tu eşti acum năucă
vezi în oricine un spuki şi lolo chiar dacă nu sunt cei adevăraţi
protestă ucenikul ascuns sub masa lungă de treizeci de metri pătraţi
atunci colibriul îi lovi din nou cu manuscrisul în cap
mai întâi pe magissă apoi pe smintik gugulit
(a fost pentru a treia şi ultima oară că a făcut-o)
spuki şi lolo nu mai stătură pe gânduri
maturii aceştia de bună seamă erau zărghiţi
deşi păreau să fie dumnezeii lor năimiţi
de ţinutul celălalt ca un peyote de unde chiar ei copilaşii veniseră
călătorind prin hadesedah şi ajungând în insula grecească
singurul lor noroc era pajul colibri care îi lovea în creştet din când în când
ca să îi trezească din nebunie şi blasfemie
fiindcă era o erezie ca magissa să nu îi recunoască pe copilaşi
iar ucenikul să o contrazică şi să se dezică
ooo prosepina regină vino şi du-ne-napoi
strigară spuki şi lolo către pantera neagră cu pui povestitori
ne-ntoarcem în hadesedah apoi o vom zbughi în ţinut la orfelinat
iar prosepina sublima se ivi dintr-odată cu rochia ei supraînstelată
cu lilieci în păr machiaj negru şi coafură simfonică
nu ţi se pare că seamănă puţin cu şererzar îi zise fetiţa lui spuki
iar băieţelul chicoti ba da şi mai seamănă şi cu lolo peste treizeci de ani
nu mai apucară să schimbe o vorbă ori să se pregătească
întrucât regina infernului îi înşfăcă să îi doftoricească
adică să îi trimită în al lor ţinut tărâm ţară mansardă şi zonă
cuibărită în ciocolată şi pene cu fantezie bufonă.