Introducere la First Ladies

Citiţi un fragment din această carte.
Expresia First Lady desemnează pe soţia preşedintelui american. Zachary Taylor foloseşte formula pentru prima dată în iulie 1849, la funeraliile lui Dolley Madison. El aduce un vibrant omagiu "Reginei Mamă", care nu va fi niciodată uitată pentru că ea "a fost, într-adevăr, First Lady a noastră timp de o jumătate de secol". Douăzeci de ani mai târziu apare lucrarea Laurei Langord Holloway, Ladies of the White House. În reportajul său despre învestitura lui Rutherford B. Hayes, în 1877, jurnalista Mary Clemmer Ames îi dă lui Lucy Webb Hayes titlul de First Lady of the Land. Expresia, reluată într-o comedie din 1911 a lui Charles Nirdlinger, popularizează uzul formulei First Lady, aşa încât aceasta intră în dicţionar în anul 1934.
 
Dacă termenul de "preşedinţie" evocă funcţia de preşedinte şi timpul în care acesta o exercită, termenul de ladyship reprezintă perioada în care First Lady deţine rolul de gazdă la Casa Albă. Un rol fără statut, fără contract, fără remuneraţie. În anul 1881, Congresul acordă o pensie văduvelor.
 
Fiecare First Lady pune o piatră la edificiul său de ladyship şi rămâne în Istorie ca fiind cea care "a realizat prima cutare acţiune". N-au rămas decât puţine impresii ale Marthei Washington, ea şi-a ars toată corespondenţa privată după moartea soţului ei în anul 1799. Una dintre rarele scrisori rămase a fost adresată nepoatei ei, Frances Fanny Basset, la 23 octombrie 1789. Martha Washington descrie o viaţă plină de constrângeri, se consideră o prizonieră a statului, legată de responsabilităţi pe care nu le poate abandona. În anul 1901, Edith Roosevelt este prima care angajează o secretară remunerată de guvern. Helen Taft este prima care îşi însoţeşte soţul în timpul ceremoniei de învestitură şi cea care îşi publică memoriile, Recollections of Full Years. Grace Coolidge introduce un aparat de radio la Casa Albă. Lou Hoover realizează emisiuni radiofonice.
 
Eleanor Roosevelt este considerată prima First Lady, ea este cea care dă o dimensiune politică rolului de gazdă a locuinţei prezidenţiale. Jacqueline Kennedy este prima First Lady născută în secolul XX, primită în audienţă de papă, cea care restaurează Casa Albă şi care se fotografiază în costum de baie pe o plajă din Italia. Lady Bird Johnson este prima care ţine Biblia pe care soţul ei depune jurământul. Betty Ford vorbeşte despre sex, droguri şi despre psihanaliză în interviurile televizate. Nancy Reagan încredinţează astrelor programul preşedintelui. Hillary Clinton este cea care colecţionează locurile fruntaşe: este prima avocată devenită First Lady, prima First Lady cu un birou în aripa de vest a Casei Albe, prima soţie de preşedinte aleasă de două ori în Senat.
 
Toate aceste inovaţii oferă soţiei preşedintelui ocazia de a-şi manifesta interesul pentru subiectele care o pasionează, subiecte din domeniul social, cultural sau politic, în funcţie de personalitatea, de aspiraţiile sale, de definiţia pe care ea doreşte să o dea rolului său şi imaginii pe care vrea să o lase posterităţii.
 
Comportamentul celei care este First Lady determină imaginea preşedinţiei. În ciuda absenţei unei directive instituţionale, rolul său se articulează pe o ţesătură de simboluri şi de activităţi implicite, începând cu participarea sa la campania electorală alături de candidat, aceasta petrecându-se la primele alegeri. După numai trei ani de la debutul primului mandat, deja reîncepe campania pentru învestitură în vederea realegerii preşedintelui. În acest caz, First Lady acţionează adesea singură, permiţând preşedintelui să-şi continue activităţile. Prezenţa ei este capitală pentru că umanizează tehnocraţia discursurilor politice şi câştigă sufragiile feminine.
 
First Lady încarnează modelul de familie americană tradiţională, mama, soţia, al cărei cămin se confundă cu locul de muncă al soţului său. Proximitatea între apartamentele private şi biroul prezidenţial facilitează ajutorul pe care First Lady îl dă conducerii treburilor publice. Un birou personal i-a fost acordat în anul 1901, după renovarea Casei Albe. White House Personnel Authorization Act din anul 1978, reglementează organizarea personalului afectat nevoilor sale. Un birou fără portofoliu al unei persoane nici alese, nici numite, nici menţionate în Constituţie, fără vreun rol definit. Vidul juridic autorizează evoluţia fiecăreia conform personalităţii sale, mai exact, trecerea de la rolul de soţie la cel de partener politic. Obligaţiile o transformă pe First Lady în sfătuitoare socială, gazdă, diplomat, emblemă a Statelor Unite în lume. Ea simbolizează idealul feminin american, ea coordonează şi restaurează Casa Albă. First Lady reflectă imaginea preşedinţiei, ea este purtătorul de cuvânt al preşedintelui, asistă la căsătoriile şi funeraliile şefilor de guvern.
 
Ea reprezintă latura personală a preşedinţiei pentru că oamenii, în caz de nevoie, ei îi cer ajutorul. Ea încarnează dimensiunea umană a administraţiei, deschide ochii birocraţilor asupra problemelor zilnice ale societăţii americane. Eleanor servea, de exemplu, drept legătură între Franklin Roosevelt şi păturile defavorizate.
 
Parcursul Laurei Bush nefiind terminat, absenţa distanţei ne împiedică să tragem concluzii asupra angajamentelor sale. Această lucrare prezintă ceea ce numim ladyship-ul a unsprezece soţii, de la Eleanor Roosevelt la Hillary Clinton. Cititorul nu va găsi toate deciziile politice ale preşedinţilor. Observaţia se limitează la luarea în primire a funcţiei de către succesivele First Ladies. Cartea se referă la personalitatea lor, la influenţa lor asupra problemelor pe care le-au urmărit şi care s-au soldat cu schimbări administrative. Şi atunci, ce-am mai putea spune despre o soţie care se cantonează în rolul său de gazdă a unei case de lux? Mamie Eisenhower se interesa de politică într-o doză homeopatică, dar a dat dovadă de o dârzenie deosebită în ţările tropicale, în oraşele unde se aflau garnizoanele, sau singură la Washington în timp ce gladiatorul său salva lumea de sub influenţa nazistă. Soţia rezervată creează adesea condiţiile care permit preşedintelui  să lucreze în toată libertatea; este o influenţă pasivă pe care este bine să o punem în valoare.
 
Toate au colectat fonduri pentru opere de caritate. Au apărat cu succes locul femeii în societate. Sandra Day O'Connor este prima femeie chemată vreodată să facă parte din Curtea Supremă; ea este confirmată în unanimitate, în septembrie 1981. Madeleine Albright ajunge secretar de stat, la 23 ianuarie 1997. Aleasă preşedinte al Camerei Reprezentanţilor la 7 noiembrie 2006, Nancy Pelosi readuce gustul pentru schimbările lingvistice ale anilor '60; trebuia găsit un echivalent feminin pentru cuvântul speaker. Evoluţia rolului de First Lady începe cu Eleanor Roosevelt şi atinge un nivel profesionist cu Hillary Clinton. Perioada de după ladyship respectă aceeaşi traiectorie ascendentă al cărei obiectiv este Casa Albă.
 
Smithsonian Institution expune rochiile de seară ale tuturor First Ladies. Ele au muzeul lor la Canton, în Ohio; vizitatorii pot cumpăra totul, de la pandantivele Marthei Washington, Abigail Adams sau Mary Todd Lincoln, până la farfuriile de porţelan înflorat ale tuturor First Ladies.
 
Monede de 10 dolari cu chipul lor sunt în pregătire. Prima, reprezentând-o pe Martha Washington, va apărea la sfârşitul anului 2007. Realizate în aur de 24 de carate, este puţin probabil ca aceste monede să circule, ele vor fi vândute colecţionarilor.

Autobiografiile acestor First Ladies, biografiile istoricilor, ca şi cele două volume ale lucrării lui Carl Sferrazza Anthony, First Ladies, The Saga of the President's Wives and Their Power, constituie baza surselor utilizate, la care trebuie adăugate site-urile Wikipedia şi imdb.