Foi de varză

Citiţi un fragment din această carte.



Ca şi logosul, imaginea este un limbaj, o formă de mediere între mine şi lume. Fotografia este, la rândul ei, un limbaj care foloseşte uneori substantive, verbe, adjective şi alteori figuri de stil pentru a rosti ceva. Uneori, rostirea este articulată, alteori, lipsită de sens. Ea depinde doar de ceea ce se află în mintea celui ce, la un moment dat, crede că observă în jur ceva atât de semnificativ, încât merită arătat şi altora.

Cel ce vede, declanşează şi arată mai apoi acel ceva numit subiect pleacă în sensul invers al mersului lucrurilor. În timp ce orice act de creaţie pleacă în mod firesc de la un gol ce reclamă o umplere, fie acest gol o pagină albă, o pânză pe care nu este desenat nimic sau coardele încremenite ale unui instrument muzical, fotografia pleacă la drum cu produsul finit, realizat prin îngheţarea definitivă a timpului din momentul declanşării. Cu alte cuvinte, transformă în moarte şi istorie tot ce atinge. Din această cauză, autorul trebuie să ştie cum se foloseşte limbajul înainte de a deschide gura. Armele lui sunt: cultura vizuală, repetiţia asiduă, cunoaşterea uneltelor cu care lucrează şi previzualizarea. Întrebările lui sunt Ce? şi De Ce? Trebuie să înţeleagă aceste lucruri mai înainte de a nu mai putea face nimic. Cu alte cuvinte, trebuie să gândească înainte de a apăsa la repezeală pe un buton.

Fotografia nu este ceea ce pare a fi. E aparent un joc, dar unul cu care nu e de joacă. Simplitatea ei e o iluzie. Faptul că e accesibilă, facilă, democratică nu înseamnă absolut nimic. Astfel de idei mă preocupă de vreo zece ani. Când nu fac fotografie, mă gândesc la ele. Poate în fiecare zi. Uneori scriu sau vorbesc despre ele. Şi, ca să nu o iau razna, încep chiar să cred în ceea ce spun.

Am adunat aşadar în această carte texte orfane, bântuind aiurea prin lume. Le-am strâns laolaltă aşa cum se adună pinguinii imperiali într-un card compact pe Discovery şi, creând un monolit, încearcă să reziste împreună frigului până ce va trece iarna. Orice carte e şi ea o formă de rezistenţă, dar nu împotriva frigului, ci împotriva uitării. Reprezintă o mică garanţie a memoriei, indiferent cât de puţini cititori ar avea. Varza conţine aşa:

1. Obsesii tematice: despre subiect, culoare, ramă, lumină, despre fotografia ca accident, ficţiune sau minciună, despre celebrarea lucrurilor îngrozitor de banale şi în general, "o gamă largă" de idei în dialog. Am gândit şi scris alături de o seamă de prieteni fotografi printre care: Gicu Şerban, Cosmin Bumbuţ, Andrei Pandele, Silviu Gheţie, Ufo, Mircea Gherase sau Miri Bratu.

2. Prezentarea câtorva albume de excepţie şi a autorilor lor: despre nuditatea suspectă din fotografiile lui Sally Mann, discreţia lui Henri Cartier-Bresson, încăpăţânarea lui Sebastiao Salgado, faima lui Weegee, ochiul neobosit al lui André Kertész, sau despre un Robert Capa altfel decât ştiam.

3. Eseuri: despre penibil în fotografia de glamour, importanţa lecturii în vieţile fotografilor, eternul subiect al clişeelor, ba chiar şi despre cum să mori frumos într-o poză.

Cei care vor să priceapă cu adevărat cum stau lucrurile cu fotografia-poveste sunt şi vor fi mereu o minoritate aflată la graniţa lucrurilor, într-un parcurs obositor şi nesfârşit, munciţi mai mult de întrebări decât tunând răspicat răspunsuri finale. Ei trebuie să umble mereu în dezechilibru pe o sârmă subţire, împotriva mersului triumfalist şi ascendent al lumii, într-o căutare neastâmpărată a propriului lor adevăr. Lor, acestor puţini, admirabili şi curajoşi Prieteni ai mei, văzuţi şi nevăzuţi, le este dedicată această carte.

Voicu Bojan (editor Colecţia Diafragma9, http://diafragma9.ro/carti-foto.php)