Cuvînt înainte la Ecologii teatrale

Citiţi un fragment din această carte.


"Oamenii creativi vor găsi întotdeauna o cale să-şi facă auzită vocea în cultura lor" (Bonnie Marranca)

Nu este o simplă coincidenţă faptul că aceasta este exact convingerea care animă încă de la începuturile sale, în 2008, revista Scena.ro, singura revistă românească dedicată artelor performative în general şi nu doar teatrului. Începând din 2011, revista Scena.ro a iniţiat, printr-un parteneriat cu Teatrul Naţional Timişoara, o colecţie de carte menită să completeze discursul critic în limba română dedicat artelor performative şi spectacolelor care le conţin în varii combinaţii.

Colecţia Scena.ro & Teatrul Naţional Timişoara a debutat în 2011 cu Momentul zero al teatrului. 25 de ani de Forced Entertainment de Tim Etchells, traducerea de Cristina Modreanu şi continuă în 2012 cu Ecologii teatrale de Bonnie Marranca - eseuri dedicate teatrului american din ultimii 40 de ani - într-o traducere coordonată de Alina Nelega.

"Combinarea în aceste ultime decenii a dansului, artei video, sculpturii, teatrului şi instalaţiilor este de neevitat acum, şi acesta este viitorul oricărui tip de gândire progresivă despre performance. Va ajunge în toate ţările din Europa, dar depinde de fiecare nouă generaţie să-şi creeze noi instituţii, noi critici şi noi feluri de a lucra. Şi trebuie să o facă pe cont propriu, e obligaţia ei. E foarte dificil, dar asta s-a întâmplat şi în teatrul american. Oamenii creativi vor găsi întotdeauna o cale să-şi facă auzită vocea în cultura lor", susţine Bonnie Marranca în volumul Ecologii teatrale.

"Ce mi-a plăcut enorm la scrisul lui Bonnie Marranca şi m-a făcut să vreau atât de mult ca aceste eseuri să fie traduse în limba română este tocmai faptul că sunt scrieri nu doar vizionare, ci şi foarte creative, unele cu o formă originală, neaşteptată, dovedind că şi criticul poate fi un artist. Eseurile lui Bonnie Marranca - fie ele despre Cehov, Pirandello, The Wooster Group, Robert Wilson, Meredith Monk sau John Cage - răspund strălucit la întrebarea "ce anume mai califică pe cineva să fie critic de artă astăzi, în epoca blogurilor, a Facebook-ului şi a Twitter-ului"?, spune în prezentarea cărţii Cristina Modreanu, redactor-şef Scena.ro şi coordonator al colecţiei.


Când mi-a propus Cristina Modreanu să traduc eseurile despre performance ale lui Bonnie Marranca, am acceptat cu mare entuziasm. Citisem o parte din articolele d-sale şi eram un fan declarat al gândirii profunde, creative ale criticului mereu preocupat de iluminarea perspectivelor cunoaşterii prin teatru - trăsături ale scrisului d-nei Marranca. La lectură, eseurile mergeau "ca unse" - dar la traducere, echivalarea sintaxei, a termenilor, a contextului s-au dovedit a încetini mult procesul de tălmăcire. Mai întâi de toate, performance-ul american este un fenomen american, reflectându-se global şi rămânând parohial în acelaşi timp. Pentru cititorul român, de specialitate sau nu, care nu se mişcă între downtown şi uptown, nu a auzit de Caffe Cino, nu a vizitat Greenwich Village şi So-Ho - şi altele de felul acesta -, este dificil de conceput spiritul viu al mişcării de avangardă care a făcut istorie în teatrul mondial, dar despre care mulţi abia acum află. Din nou trebuie să ne reglăm cronologia interioară a minţii, să recuperăm experienţe pe care alţii le-au depăşit, să facem efortul de sincronizare cu timpul nostru. Şi, desigur, cu un vocabular, cu un limbaj şi cu un mod de gândire diferit, contextualizat.

Aceasta a fost problema traducerii, motivul principal al acceptării acestui contract. Citisem cu câţiva ani în urmă o carte de eseuri ale lui Susan Sontag, traduse excelent de un scriitor meşteşugar al cuvântului, dar care, nefiind om de teatru, nu cunoştea vocabularul specific, astfel că nu înţelegea contextul folosirii unor cuvinte care ţin de tehnica de scenă sau reinventa mulţi din termenii deja intraţi în uz, uneori cu efecte amuzante (de exemplu happening-ul era întotdeauna "întâmplare"). De aceea am considerat, ca şi Cristina Modreanu, că aceste eseuri trebuie introduse în circuitul cultural românesc de cineva care cunoaşte nu numai limba engleză, dar trăieşte în teatru şi are legătură cu fenomenul. Mi-am asumat aşadar cu bucurie dificilul rol de a le traduce, iar această gimnastică a minţii mi-a făcut o mare plăcere şi am avut, pe tot parcursul exerciţiului, sentimentul că fac un lucru extrem de important.

Dar timpul, în viaţă ca şi în performance, mi-a jucat feste, aşadar m-am trezit că, pierdută în... traducere, nu voi reuşi să termin ceea ce mi-am propus. Am rugat aşadar doi prieteni buni, în care am încredere, să mă ajute: la rândul lor, şi ei sunt fani ai d-nei Bonnie Marranca, au ambii studii de engleză, experienţă de traducător şi legătură cu teatrul. Este vorba despre criticul şi traducătorul Mircea Sorin Rusu şi doctoranda Universităţii de Arte Tg. Mureş, Anda Cadariu. Nu numai că au tradus o parte din eseuri, dar m-au ajutat şi cu recitirea şi corectarea celor traduse de mine; s-ar putea astfel spune că, deşi am coordonat finalmente această variantă în limba română, munca a fost în aceeaşi măsură a lor, ca şi a mea.

Pentru toţi trei, ocazia de a contribui la îmbogăţirea aparatului şi limbajului critic românesc - prin deschiderea către gândirea despre teatru / performance / dramaturgie/ arte vizuale a lui Bonnie Marranca - a fost o mare bucurie. Sper ca aceasta să se transmită şi cititorului român.

(Târgu-Mureş, 4 octombrie 2012)

Citiţi un interviu cu Bonnie Marranca realizat de Cristina Modreanu (care constituie şi prefaţa acestei cărţi) aici.

Volumul Ecologii teatrale este un proiect editorial finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Doritorii pot comanda cartea direct la Teatrul Naţional Timişoara. Persoană de contact: Codruţa Popov ([email protected]m sau [email protected])