Mărţişor

Să citeşti afară, pe o bancă, neînfofolit în şapte cojoace, eventual cu un strop de soare pe ceafă, care să se piardă înspre urechi într-un zumzet de o stranie familiaritate.
 
Să te îmbraci colorat. Ca o intarsie contemporan-strident-comercială într-un film de artă. Underground. Gri-negru. Alb-negru. Gri-bej-negru. Fără alb.
 
Să asculţi Florence and the Machine la birou. Să te uiţi pe geam. Geamul să fie deschis şi să vină, înspre tine, o gură de aer proaspăt. Să rămâi puţin acolo, numai puţin, cât să ţi se răcească de tot cafeaua şi să faci trei apeluri nepreluate.
 
Să dai peste poze vechi, de-acum zece, ba nu, de-acum cincisprezece ani. Zâmbet din altă primăvară şi uite ce ochi aveai înainte de riduri. Oare de ce nu-mi plăcea poza asta şi ce însemna, atunci, "prea grasă"? De explorat. De reexplorat. De reinventat. De adus într-un folder mai prietenos.
 
Să mergi la picnic. Cu un coş ca din pozele de pe Pinterest şi o pătură de tartan. Dacă adaugi un copil blond, un Scottish terrier şi nenumărate ingrediente bio care să se iţească din coş, poza iese perfect. Dacă uiţi aparatul acasă, e şi mai simplu (ce dor mi s-a făcut să am un câine şi ce s-ar mai juca şi ce ne-am mai juca şi, Doamne, cine l-ar scoate afară dimineaţa şi seara şi iarna şi... iarna, nu, mai bine nu... încă).
 
Să nu mai porţi fular şi să nu te doară gâtul. Să porţi eşarfă care să fluture puţin. Să mergi mult pe jos.
 
Să simţi mirosul de verde şi pe cel de proaspăt vopsit şi de dimineaţă îngheţată în care doarme un pui de soare. Să nu faci rinită alergică.
 
Să faci curat în şifonier. Să nu mai porţi cizme. Să ieşi la alergat. Să mergi mult pe jos. Să citeşti afară. Să râzi. Să fii fericit. Să te îmbraci colorat. Să mănânci ingrediente şi să nu trăieşti procesat. Primăvară bio. Energie interioară. Solară. Povestoasă. Frumoasă. Urbană. Spontană.
 
Să deschizi larg geamul. Să porţi eşarfă. Şi să citeşti afară. Pe o bancă.
 
Să vină.
Primăvara.