Propaganda noastră cea de toate zilele

Citiţi un fragment din această carte.


De câţiva ani, aştept fiecare nouă carte a lui Călin Hentea cu nerăbdarea celui care ştie că va afla lucruri noi - şi aproape mă tem că va fi aşa. De ani buni, acest autor s-a specializat într-un domeniu pe care teoretic îl cunoaştem cu toţii - sau, mai bine zis, îi suportăm efectele. Îl cunoaştem cu toţii, dar nici unul dintre noi atât de în detaliu precum dl. Hentea: este vorba despre propagandă, cu toate feţele şi sub toate măştile sale.
 
Cum oare să se fi petrecut această apropiere dintre fostul jurnalist militar şi acest subiect atât de pervers şi de neţărmurit? Mă întreb deseori acest lucru, pentru că observ plăcerea cu care Călin Hentea disecă toate laturile acestei teme; şi de fiecare dată rezultă că mai sunt încă multe de analizat, pentru că propaganda este precum balaurul din poveşti - îi tai un cap, dar în locul lui apar în loc alte trei. Mi-l imaginez pe autor privind fotografii, afişe, documente scrise sau imagini filmate, toate propagandistice, cu plăcerea cu care un ornitolog priveşte prin binoclu o pasăre rară - şi-o apropie prin lentilă, dar cu toate astea ştie că pasărea este valoroasă dacă rămâne liberă. Autorul nostru priveşte şi el propaganda cu lupa, dar ştie în acelaşi timp că ea va rămâne în acţiune liberă pe mai departe, fără ca nimeni să-i poată pune zăvor.
 
După atâtea cărţi de-a dreptul savante despre propaganda noastră cea de toate zilele, Călin Hentea propune aici o culegere de texte de o respiraţie mai amplă, distribuite precum notele pe portativ: câte un snop de idei pentru fiecare gamă. Tema acestor eseuri? Evident, tot propaganda. De această dată, văzută în acţiune, într-o succesiune de cazuri concrete - inclusiv Adolf Hitler, Nicolae Ceauşescu şi chiar altele mai noi - care să-l atragă pe cititor, să-l intrige, să-l pună pe gânduri. Titlul acestui volum-culegere mi se pare delicios: Când se vor sătura românii de propagandă? trimite, evident, la o întrebare la care majoritatea dintre dvs. veţi fi tentaţi să răspundeţi "niciodată!". În opinia mea, adevărul este chiar mai dur de-atât. Nu numai românii, dar toţi concetăţenii noştri planetari nu vor deveni niciodată imuni la propagandă. Călin Hentea, pregăteşte-te să mai scrii în continuare, pentru că aceasta este o poveste fără de sfârşit!
 
De când se face propagandă? Probabil de mii de ani, de când a apărut viaţa în comunităţi primare a bipezilor care suntem. Pentru cei care preferă varianta Bibliei, aş spune că şarpele din Pomul Cunoaşterii a fost primul agent de propagandă - din moment ce a convins-o pe Eva, nu se ştie foarte bine cum. Unde se face propagandă? Peste tot. În ciuda opiniilor grăbite, care sugerează că numai regimurile dictatoriale excelează în propagandă, eu cred că situaţia stă exact pe dos: tocmai regimurile libere sunt mai eficiente în propaganda lor. Ca tânăr în România regimului Ceauşescu, îmi aduc aminte că purtam jeans-i americani, priveam filme americane (piratate, normal) la video, mestecam chewing gum, căutam ţigări americane, ascultam şi dansam muzică din Top 100 Billboard - USA şi priveam sâmbătă seara la serialul Dallas. Cu mintea profesorului de Istorie care sunt acum, nu mi se mai pare deloc suprinzător că, exact la capătul acelui deceniu, regimurile comuniste se prăbuşeau peste tot în Europa de Est.

Era normal să se întâmple aşa. Dacă americanii ar fi murit de drag să poarte cizme de cauciuc sovietice, dacă ar fi privit seriale TV ruseşti sau dacă ar fi ascultat şi dansat după Alla Pugaciova, probabil că regimul comunist ar fi prosperat până azi. Dar nu a fost cazul. În propagandă - sau, cum spune Joseph S. Nye, în soft power -, Occidentul democratic a fost mereu cu ani-lumină în faţa Sovietelor. Din acest motiv Istoria a curs cum se ştie.

Aşadar, propaganda este peste tot în jurul nostru - şi nu numai în Rusia d-lui Putin sau în Coreea de Nord a incredibilului tov. Kim Jong Un. Propaganda este în comunicatele de presă ale ministerelor sau în reclama la pastele de dinţi ("doriţi să aveţi dinţii albi şi strălucitori în doar şapte zile?" - cu toţii ştim că nu e posibil aşa ceva, dar mesajul ne place). Propaganda este în băutura pe care o bea un erou de film, în maşina cu care se plimbă sau în ceasul pe care-l poartă - vezi cazul celebru al lui James Bond, care a devenit simbol naţional şi agent de vânzări totodată.

În această lume atât de alambicată - dar şi frumoasă, trebuie să o recunoaştem - a propagandei, mereu vom avea nevoie de un ghid. Călin Hentea este în cea mai bună poziţie pentru a ne fi unul. Cu siguranţă nu se va opri aici, la acest volum pe care-l deschideţi acum. Chiar şi când ne avertizează că este "incorect politic", el scrie bine şi argumentat. Pe alocuri, poate că viitorul îi va da dreptate - sau nu. Dar omniprezenţa propagandei îl va face - sunt sigur - să meargă mai departe.
 
Cert este că autorul Călin Hentea nu încearcă să ne manipuleze. Într-o lume a propagandei fără frontiere, măcar atât şi tot e de ajuns pentru a ne simţi mai bine.