Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Povestea sens-abilităţii ce şi-a aruncat verbele în mare


Alexandra Vatamanu

13.08.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În perioada 10-16 mai 2004, la Centrul Cultural al Fundaţiei Anonimul de la Sf. Gheorghe, din Delta Dunării, a avut loc a doua ediţie a Festivalului Concurs de Poezie Prometheus. Juriul de anul acesta a fost format din Sorin Marin - preşedintele Fundaţiei Anonimul, Tudorel Urian şi Dan C. Mihăilescu.

Cei 12 participanţi la concurs, aleşi în urma unei preselecţii, au fost Ioana Băeţică, Iulia Balcanaş, Gabriel Codruţ Berceanu, Ştefan Bolea, Rita Chiribuţă, Cosmin Ciotlos, Tudor Creţu, Teodor Duna, Oana Cătălina Ninu, Ionuţ Radu, Iulia Stoian şi Alexandra Vatamanu.

Concursul a constat în scrierea a două poezii, una care să conţină un număr de 6 cuvinte impuse şi una care să includă două versuri de Benjamin Fundoianu. Au fost acordate 3 premii în valoare de: 20.000.000 (premiul I), 15.000.000 (premiul II) şi 10.000.000 (premiul III), iar cîştigătorul premiului I este implicit nominalizat la Marele Premiu Prometheus 2004 pentru secţiunea Opera Prima.

În săptămînile următoare LiterNet va prezenta toate cele 24 de poezii ale participanţilor la acest concurs, cîte un concurent în fiecare săptămînă, în ordine alfabetică.


****

12. Alexandra Vatamanu

Povestea sens-abilităţii ce şi-a aruncat verbele în mare


A fost odată un om ce a mângâiat noaptea, coada acestei zile
până când firele s-au întrupat în hârtie,
pielea pământului între şenile,
atunci oasele soarelui au împrăştiat tuburi de cremă
arzând numele acestuia în albul vopsit deasupra rădăcinii
condus de seva urletului ecologic de nostalgie,
poartă o bătălie tăcută cu furnicile unei nopţi în care (nu) va fi nimic,
până când vătraiul a înviat ceaţa acestui verb "a fi"
întru oglinda ochilor de neagră plită focul deschide
înăuntru runa unei lumi.

Zilele mângâiau cotul acestei nopţi
irişi scribi mai numără inele de copac (unde aduse de cenuşa copiilor pietre)
o bătrână coase numele
trecând printre colaci de salvare, acul unei aţe
dezleagă verbul din crucea
sens-abilităţii de a-l arunca în mare.


***


Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes,
turnând lemnar în vine, sibele au purces
un rod de printre zeruri, suave în deces,
actor lovind din stradă lumina unui fes.

Şi boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes
şi-a zvonurilor golire şi-al ierburilor ghes,
umbreau sortite gâze ardeau ce s-a ales
din boi în boi ca nimfe ce goale au purces.

În dedublare strânsă, sub început integru,
limanuri alungite dormeau cuvântul negru.

Mişcare, nimb de apă, sfios halucina
trecut de sânge salbă în tren s-aglutina,
ulei de trupuri arse, cubişti în transhumanţe
a boilor luare, a orbilor nuanţe.

Când sfinx de aur astru
pândea nebun prin dealuri,
colaj printre albastru
resuscita realuri.

Sezon de lucruri aripi
se netezeau în moarte,
ca pentru-nec să sapi
un mijloc fin de sparte.

Şi boii să-i adapi
în sârg solar departe
şi au ţipat cocoşii târziu şi fără sens.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer