Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Poezia săptămânii

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Raliu cu prea multe picioare


Iulia Stoian

06.08.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
În perioada 10-16 mai 2004, la Centrul Cultural al Fundaţiei Anonimul de la Sf. Gheorghe, din Delta Dunării, a avut loc a doua ediţie a Festivalului Concurs de Poezie Prometheus. Juriul de anul acesta a fost format din Sorin Marin - preşedintele Fundaţiei Anonimul, Tudorel Urian şi Dan C. Mihăilescu.

Cei 12 participanţi la concurs, aleşi în urma unei preselecţii, au fost Ioana Băeţică, Iulia Balcanaş, Gabriel Codruţ Berceanu, Ştefan Bolea, Rita Chiribuţă, Cosmin Ciotlos, Tudor Creţu, Teodor Duna, Oana Cătălina Ninu, Ionuţ Radu, Iulia Stoian şi Alexandra Vatamanu.

Concursul a constat în scrierea a două poezii, una care să conţină un număr de 6 cuvinte impuse şi una care să includă două versuri de Benjamin Fundoianu. Au fost acordate 3 premii în valoare de: 20.000.000 (premiul I), 15.000.000 (premiul II) şi 10.000.000 (premiul III), iar cîştigătorul premiului I este implicit nominalizat la Marele Premiu Prometheus 2004 pentru secţiunea Opera Prima.

În săptămînile următoare LiterNet va prezenta toate cele 24 de poezii ale participanţilor la acest concurs, cîte un concurent în fiecare săptămînă, în ordine alfabetică.


****

11. Iulia Stoian

Raliu cu prea multe picioare


Cocostârcii au şira spinării din picior până-n gât
dacă aş înghiţi unul aş fi mereu verticală
(nu doar în faţa paturilor de cinzeci de ani)
mi-ai spus că e foarte important să nu beau
nu pot bea cu o gură care nu vorbeşte
şi sticlele de alcool pot sta vertical
spun însă mai mult când se culcă
atunci (totul) e mai sigur
poţi vorbi nu e nevoie să te culci
e doar un pat bătrân de cinzeci de ani
cu şenilă în loc de spinare
un pat mergător care atunci când
face pană scoate urlete prin tine
tu poţi vorbi nu e nevoie să urli
însă nu poţi merge decât călare pe el
scuzându-te cu nostalgia piciorului pierdut
(ţi-ai tăiat şi piciorul şi piciorul sănătos)
din coatele tocite pe masa de scris
îţi pot creşte picioare
suntem toţi handicapaţi însă
nu toţi avem cârje cu care să punem
piedică celui de lângă noi.



Boii urâţi şi teferi s-au limpezit în şes uitând că eram stăpâna lor
(stăpânul formează un cuplu)
eram depozite de carne pe care
o înroşeam şi o făceam să doară
mă transformam într-o cumpărătoare pudică
ce prefera să flămânzească decât să-şi prăjească
şi ultima bucată de carne oricum bolnavă
bulimia apare la vârste din ce în ce mai fragede
va trebui să-mi nasc copii prin cezariană
să nu-i îmbolnăvesc şi pe ei.
Animalul rănit îţi provoacă
milă - îl tai şi pe el aşa îmi aduci aminte
că nu sunt singura stăpână - cumpărătoare - vacă
că sunt urâtă - teafără - limpezită în apa
în care mi-am spălat hainele prea purtate.
Pentru că animalul rănit a fugit
te-ai îndreptat spre alte dobitoace
şi au ţipat cocoşii târziu şi fără sens.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer