Coney Island, aprilie 2015
Metroul argintiu iese din pământ şi se apropie de ultima staţie. Când văd pe geam un montagne-russe roz-bonbon începe să-mi bată inima mai tare. Metroul a făcut mai mult de o oră din Times Square, iar acum sunt departe de zgârie nori, de taxiurile galbene şi de oameni în paltoane lungi până în pământ care aleargă ţinând în mână pahare de carton cu cafea. Picioarele îmi temură când mă apropii de plajă şi văd Atlanticul. E 25 aprilie, prima zi cu soare după un şir de zile ploioase.
Prima dată am văzut Coney Island pe o carte poştală colorată, undeva într-un aeroport. Din prima secundă mi-am dorit să ajung acolo. Nu-mi pot explica de ce.
Aproape nu-mi vine să cred că sunt aici. La Nathan's îmi cumpăr o cutie de carton galbenă în care e cel mai bun hot-dog din lume.
Mă plimb pe ţărm până la Brighton Beach, pozez parcul de distracţii închis şi caut în magazinaşele de la marginea plajei un magnet de frigider.
Fac o poză în care se văd picioarele mele în adidaşi, un pescăruş, cutia galbenă de la Nathan's şi oceanul. Prima plajă din 2015 e cea mai frumoasă pe care am văzut-o vreodată.
Pe magnet e desenată o sirenă. În stânga sus scrie cu litere mari şi albe, ca pe un tatuaj de marinar: "Coney Island Forever". Din când în când, în metroul argintiu care mă duce înapoi în New York-ul aglomerat, scot magnetul din geantă şi îl privesc.
Nisa, iunie 2015
Pe plaja publică din Nisa sunt multe pietre albe, iar apa e albastră şi clară. În timp ce înoţi, poţi să observi fără ochelari miliardele de peştişori transparenţi care trec pe sub tine. Din larg, se văd pe ţărm rânduri nesfârşite de palmieri, iar hotelul Negresco, unde cu o zi în urmă am reuşit să păcălim gardienii şi ne-am plimbat cu liftul căptuşit cu catifea, arată ca o sticlă de parfum. Seara ne aşezăm pe aceleaşi pietre albe şi deschidem o sticlă de şampanie veritabilă, care merge perfect cu creveţii vietnamezi la pungă. În Nisa, serile de iunie sunt roz-albastre şi miros a parfum.
Tuzla, august 2015
La întoarcere din Vama Veche , într-o duminica seară pe la ora 6, ne abatem de la drum să mai facem o ultimă baie. Ghidaţi de localnici ajungem pe un deal prăfuit unde lăsăm maşina. În câteva minute, aterizăm într-un film din anii '80: localnici întinşi pe cearşafuri albe, copii cu colaci coloraţi, câteva bărci, un chioşc minuscul şi apă verde închis. Peste toate veghează în depărtare farul din Tuzla. Pe plaja asta mă văd şi în alte seri de august, într-o rochie cu buline, mâncând pepene şi ascultând sunetul valurilor.
Marbella, septembrie 2015
#valuridetreimetri #vantcarerascolestenisipul #subumbrela #ozibunadeplaja #bellamarbella #cappucinocunisip #romandesuspans #nicioscoica # aparececagheata #tristete #goodbyecostadelsol #ultimazilamare
Varna, decembrie 2015
- pentru că n-am mai avut răbdare până la vară
- pentru că n-am mai petrecut nici un revelion la mare
- pentru că au trecut 11 ani de când, într-o noapte de februarie şi pentru că mi-era dor, am plecat să văd marea şi mi-a plăcut iarna pe plajă
- ca să mă prindă şi prima zi din 2016 tot la mare.
E vânt puternic prin Primorski Park şi tresar când aud valurile izbindu-se de ţărm. Atunci când văd linia turcoaz închis care se uneşte cu cerul, sunt fericită.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2015 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2016. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2013, dar rămasă încă valabilă.