16.01.2016
Pentru mine, Festivalul Enescu a fost de departe cel mai important eveniment al anului 2015. A fost o ediţie colosală, nu numai cu orchestre, dirijori, interpreţi fantastici, ci şi cu un program uluitor, cu multe surprize de proporţii, cum ar fi (citez la întâmplare) avangardistul Gurre-Lieder al lui Arnold Schönberg, Wozzeck de Alban Berg, sau, la cealaltă extremă, barocul Catone in Utica de Leonardo Vinci, sau L'incoronazione di Poppea, de Claudio Monteverdi. De asemenea, m-a încântat buna punere în valoare a operei enesciene, dar notez în treacăt o ciudăţenie, capodopera sa, Oedipe, a fost prezentată în afara festivalului, deşi l-am remarcat la spectacol pe Ioan Holender, directorul artistic al festivalului. Profit de această ocazie pentru a-i face o reverenţă acestei uriaşe personalităţi, aflate la ultima sa participare ca director artistic al festivalului. Sub conducerea sa, Festivalul Enescu a ajuns unul dintre cele mai importante festivaluri muzicale din lume în ciuda mijloacelor relativ modeste de care dispune.

În termeni muzicali, a doua mare surpriză pe care am avut-o în 2015 a fost însă un alt Oedipe de George Enescu, cel pus în scenă de regizoarea argentiniancă Valentina Carrasco la Opera Naţională Bucureşti, cu Adrian Morar la pupitrul dirijoral, şi baritonul italian Davide Damiani în rolul titular. Un spectacol electrizant, care merită văzut şi revăzut! O menţiune specială pentru cel de-al doilea personaj principal al acestei opere, Corul Operei Naţionale Bucureşti. Şi desigur, părţii de imagine video şi lumini, de o calitate cum nu am mai văzut până acum la vreun spectacol de operă de la noi.

Nu pot depăşi sfera muzicală fără să menţionez excelentul post de radio care este Radio România Muzical.

În altă categorie, dar tot la superlativ, se află, în opinia mea, Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului. Prin recunoaşterea sa recentă de către UNESCO, în judeţul Hunedoara există acum toate cele trei tipuri de situri de importanţă internaţională recunoscute şi promovate de UNESCO: un sit cuprins în Lista Patrimoniului Mondial, reprezentat de Cetăţile Dacice din Munţii Orăştiei, un teritoriu protejat în Programul Omul şi Biosfera, respectiv Rezervaţia Biosferei Retezat, şi un geoparc internaţional UNESCO, reprezentat de Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului.

Sar iarăşi la un alt domeniu, vinul. În acest domeniu Vinoteca Fox Wine, din Bucureşti, excelează. La 3 ani de existenţă, această vinotecă este un loc unde (aproape) săptămânal sunt organizate degustări la care participă creatori de vinuri, oenologi renumiţi sau mai la început de drum, de la care se poate învăţa enorm despre arta vinificaţiei.

Nu voi părăsi zona băuturilor înainte să menţionez un surprinzător magazin de beri artizanale: The Real Beer Shop, din Bucureşti, aflat tot la 3 ani de existenţă. Acesta este locul unde poţi nu numai să cumperi sute de tipuri de bere, unele mai speciale ca altele (preferata mea a fost o bere englezească, veche de 13 ani), ci şi să stai de vorbă despre beri, şi chiar să înveţi cum să-ţi produci propria ta bere.

Cu o selecţie imbatabilă de filme europene (inclusiv franceze şi româneşti), Cinema Elvire Popesco rămâne, în opinia mea, şi în anul 2015, cea mai bună sală de cinema din Bucureşti. Instituto Cervantes este locul preferat pentru filme hispanice, dar şi pentru multe alte activităţi culturale extrem de atractive, uneori mai tipice (muzică de chitară), alteori mai ieşite din comun (rulat de trabucuri).

Galeria de artă care m-a emoţionat cel mai mult în anul 2015 a fost 418 Gallery din Bucureşti, unde am putut să admir expoziţii ale unor artişti români excepţionali, dintre care îi menţionez aici doar pe consacraţii Vincenţiu Grigorescu, Romul Nuţiu, sau Diet Sailer, rugându-i pe cei care nu au fost menţionaţi să mă scuze.

În fine, nu doresc să închei fără să vorbesc despre acest extrem de interesant portal online care este LiterNet, un adevărat propagator de cultură pe care mă bucur din tot sufletul că-l avem.

(Bucureşti, 14 ianuarie 2015)

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2015 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2016. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2013, dar rămasă încă valabilă.

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus