Ce ne-au învăţat pacienţii noştri - prefaţă la Jocul interior şi Stresul

Citiţi un fragment din această carte.


În calitate de medici, vedem zilnic efectele stresului. Institutul american pentru stres (American Institute of Stress) estimează că stresul este factorul determinant în 75-90% din vizitele la medicii de familie. Aceste cifre nu sunt surprinzătoare pentru noi. Deşi cercetătorii din domeniul medical consideră că efectele stresului sunt greu de măsurat, doctorii ştiu - intuitiv şi din experienţă - că stresul cronic are un impact major, atât mental, cât şi fizic. Chiar dacă nu folosesc cuvântul ca atare, pacienţii ştiu cât rău face stresul şi cei mai mulţi sunt conştienţi de multitudinea de simptome sub care acesta se manifestă. Pentru unii poate fi durerea de cap, pentru alţii o durere de umăr, greaţă, diaree sau jenă abdominală; alţii au palpitaţii, stări anxioase sau depresive. Pentru alţii, efectul poate fi mai subtil sau, dimpotrivă, stresul poate contribui la declanşarea unei boli care ameninţă însăşi viaţa individului.

Majoritatea pacienţilor îşi dau seama că stresul din viaţa lor a devenit o povară fizică, dar cel mai adesea cred că nu au de ales. Oamenii cred că circumstanţele exterioare le determină nivelul de stres şi că stresul e ceva inevitabil, dată fiind situaţia în care se află. Îşi închipuie că nu pot să facă nimic altceva decât să accepte stresul şi să încerce să se descurce cum pot. Sau se simt blocaţi şi nu ştiu cum să-şi schimbe modul de a fi, obiceiurile, circumstanţele sau reacţiile emoţionale.

Când am început să practicăm medicina, am văzut cât de profund sunt afectaţi pacienţii noştri de stres. Chiar ei au fost cei care ne-au inspirat să găsim căi pentru a avea un efect asupra factorului determinant al problemelor lor - stresul însuşi. Am încercat să facem consiliere, ceea ce începuse să aibă consecinţe semnificative, dar aveam nevoie de mai mult decât de simple cuvinte. Pacienţii noştri îşi exprimau dorinţa de a le furniza tehnici, instrumente pentru a face faţă stresului. Dar, medici fiind, ce puteam noi să le oferim oare?

De obicei, doctorii caută soluţii medicale pentru problemele pacienţilor - pilule, operaţii sau diverse terapii. Dar aceste strategii eşuează rapid în eliminarea stresului, pentru că ele nu tratează cauza care activează la început sistemul de producere a stresului. Acest sistem este proiectat să fie un răspuns biologic de salvare a vieţii în caz de pericol, dar pentru cei care suferă de stres cronic, sistemul de producere a stresului este activat în mod constant, ca răspuns la încercările obişnuite, de zi cu zi. Evidenţa cadrului de referinţă ştiinţific arată că stresul constant afectează major starea de sănătate. Ne-am întrebat cum am putea să ii ajutăm pe pacienţii noştri să treacă peste încercările vieţii cotidiene fără să le activăm în mod repetitiv sistemul de producere a stresului.

Eram prieteni cu Tim Gallwey de câţiva ani şi admiram demersul său în abordarea învăţării şi faptul că atrăgea atenţia asupra resurselor înnăscute ale oricărui individ. În seria de cărţi dedicate Jocului interior, Tim arăta cum pot oamenii să îşi menţină echilibrul în faţa factorilor de stres externi. L-am căutat pe Tim şi am discutat cu el despre posibilitatea de a aplica perspectiva pe care o oferea Jocul interior asupra problemelor vechi de secole ale practicii medicale.

Cu ajutorul lui Tim, am început să ii învăţăm pe pacienţi tehnicile Jocului interior, arătându-le cum pot să le folosească pentru a preveni stresul cronic. Rezultatele fenomenale pe care le-am obţinut în ultimii doisprezece ani ne-au decis să scriem această carte. De altfel, după multe din seminarele dedicate stresului, oamenii ne priveau cu recunoştinţă şi spuneau: "Ar trebui să scrieţi o carte despre ce faceţi."

Am folosit metoda Jocului interior şi am fost martorii unor îmbunătăţiri profunde a stării de sănătate, atât în cazul unor afecţiuni acute, cât şi cronice - fie fiziologice, fie psihice. Am descoperit astfel că stresul, această stare devastatoare şi distructivă, poate fi ţinut sub control de către pacienţii noştri. Am constatat că stresul poate fi prevenit prin stăpânirea cu talent a tehnicilor Jocului interior.

Atunci când se pune problema să previi o boală sau să eviţi stresul, pacientul însuşi iţi arată că vrea să joace un rol extrem de activ. Am înţeles astfel că rolul de medic trebuie altfel înţeles - nu mai suntem experţi în toate cele, cei care scriu şi completează reţete şi care cer ascultare deplină. Trebuie să devenim antrenori - coach -, să încurajăm pacienţii să descopere singuri propriile capacităţi şi puncte forte. Aici, Jocul interior al lui Tim se împleteşte extrem de bine cu practica medicală. Pană şi atleţii de talie mondială au antrenori. De ce? Pentru că ştiu că acesta, coachul, ii poate sprijini în procesul de învăţare, ii poate ajuta să vadă lucruri peste care e posibil să fi trecut cu vederea şi ii poate inspira pentru a avea rezultate mai bune.

Rolul medicului-antrenor este asemănător: il ajută pe pacient să descopere propria bogăţie de resurse, îl sprijină în efortul de a-şi întări sănătatea, îl inspiră să găsească modalităţile de a evita efectele nocive ale stresului. Pacienţii noştri ne-au arătat că pot să înveţe repede să schimbe nivelul de stres din viaţa lor şi să-şi îmbunătăţească astfel starea generală de bine; ne-au arătat că a le fi antrenor, a le oferi coaching este deseori cel mai puternic ajutor pe care putem să li-l dăm.

Ne dăm seama că poate fi de neconceput că oamenii ar putea să evite stresul oricând, în faţa oricărei încercări. Dar suntem încontinuu uimiţi de imensa sferă de resurse pe care fiecare o are în sine, pentru a-şi trăi viaţa tocmai în acest sens: ocolind stresul.

Le mulţumim pacienţilor noştri pentru tot ceea ce ne-au învăţat. Ne-au deschis o cale prin care am descoperit cum poţi să te bucuri deplin că practici medicina. În paginile acestei cărţi, veţi găsi strategiile specifice metodei Jocului interior, în conexiune cu înţelegerea curentă a medicinii şi cu poveştile de viaţă ale pacienţilor noştri; toate acestea - sperăm - vă vor ajuta să reduceţi stresul şi să atingeţi forma maximă în jocul propriei vieţi.

(dr. John Horton şi dr. Edward Hanzelik)