Urmărirea unui lung şir de atrocităţi asiduu mediatizate, până şi într-o Europă "bolnavă de angelism" ce se pregăteşte de "triumful haimanalelor, haidamacilor, teroriştilor, fanatismului fundamentalist" (Nicolae Steinhardt, 1989). Despre cele care au fost în veacul XX şi, ca o copie la indigo, se repetă în diverse regiuni ale lumii, am citit în cărţile Svetlanei Aleksievici Vremuri second-hand, Soldaţii de plumb, Dezastrul de la Cernobâl.
Aurora, Sieranevada şi o serie de interviuri cu Cristi Puiu despre - între altele - rostul cinema-ului care, "aşa cum e folosit azi, e ciumă". Sieranevada (la fel ca, altădată, După dealuri de Cristian Mungiu) mi-a amintit de cuvintele lui Christos Yannaras: "Limbajul experienţei bisericeşti - limbajul Ortodoxiei - este poezia. Imperativele moralizatoare, stereotipurile ideologice, dulcegăriile sentimentale sunt limbajul religiozităţii instinctuale - limbajul Ortodoxismului. Acestea nu au nicio legătură cu evenimentul eclezial, cu strădania căutării metafizice aducătoare de bucurie.... Ideologia religioasă se exprimă într-un limbaj al "idolilor mentali" ce alimentează supraeul, oferă convingere de sine, automulţumire voluptuoasă, narcisism sacralizat.". Sau ale lui Herbert Read (Imagine şi idee): "Înţelegerea artei ca instrument esenţial al dezvoltării conştiinţei umane nu este întâmplătoare, ci necesară. Roadele ei nu sunt secundare sau de prisos, ci cu totul esenţiale, dacă mintea omului nu vrea să paralizeze".
Sieranevada
Cronicile vulpii de Paul Slayer Grigoriu sau odiseea adolescentină de îmbisericire a minţii unui rocker metalist, la începutul anilor '90.
Opera cerşetorilor (regia: Kokan Mladenović) sau redescoperirea teatrului, la Teatrul Maghiar din Timişoara, unde am mai văzut Pace în Itaca (regia: Boris Liješević) şi Incendii (regia: Radu Alexandru Nica).
Opera cerşetorilor
Scene dintr-o căsnicie - montarea lui Radu Jude la Teatrul Naţional Timişoara (după filmul lui Ingmar Bergman) care m-a dus cu gândul la versurile lui Ioan Alexandru: "Cât e de greu şi-anevoios / Drumul din mine înspre tine / Când pe altarul rece dintre noi / Nu-i sacra ardere de sine".
Scene dintr-o căsnicie
Tot de Radu Jude, Inimi cicatrizate, film inspirat din scrieri de Max Blecher, despre suferinţa "care destramă" şi despre cea care "întăreşte fiinţa întru fiinţă" (Lucian Blaga).
Inimi cicatrizate
Boala familiei M la TNT (opt ani de la premieră), care mi-a amintit de Alexander Schmemann: "Cuvântul este calea Adevărului şi tot el este calea minciunii demonice. Având o putere pozitivă fundamentală, are, tocmai de aceea, şi o cutremurătoare putere negativă. Cu adevărat, cuvântul zideşte - pozitiv sau negativ. Când deviază de la originea şi de la scopul său divin, cuvântul devine zădărnicie. Împinge spre trândăvie, deznădejde şi iubire de stăpânire şi transformă viaţa într-un iad. Devine adevărata putere a păcatului.".
Boala familiei M
Casa cu pisici şi Anul dispărut. 1989 - două piese de la Teatrul Mic (Bucureşti) în turneu la Timişoara; reîntâlnirea cu Emilia Dobrin.
Casa cu pisici
Tripla retrospectivă cu filme de Lucian Pintilie, Stere Gulea şi Alexandru Tatos, pe care am prezentat-o la BCUT.
Lucian Pintilie
Concertul pentru pian şi orchestră de Cornelia Tăutu şi Festivalul de muzică contemporană, Intrada (organizat de pianistul Sorin Petrescu la Filarmonica Banatul din Timişoara), cu lucrări de Octavian Nemescu, Niculae Brânduş, Aurel Stroe, Lucian Meţianu ş.a.
Hail, Caesar! de Fraţii Cohen, Francofonia de Alexander Sokurov, Toni Erdmann de Maren Ade - trei limanuri pe ecranele de la mall.
Toni Erdmann
Carmen Galin - actriţa retrasă din lumea scenei şi ecranului la mijlocul anilor '90, premiată la TIFF 2016 pentru excelenţă. În anii '70 scria şi poezie: "M-am mutat în mine! / Am părăsit lumea, / Oamenii, cerul şi stelele, / Pentru gălăgia din mine. / Ce tare se vorbeşte! / am să fac cale întoarsă!".
Carmen Galin
Close Encounters of the Third Kind aka Întâlnire de gradul trei de Spielberg, revizitat înainte de întâlnirea cu Arrival / Primul contact (de Denis Villeneuve).
Arrival
Despărţirea (pentru o vreme doar, până la reîntâlnirea în veşnicie) de Adrian Enescu (19 august 2016). Timpul nu a mai avut răbdare cu acest muzician în evantai despre care puţini îşi dau seama cât de uriaş a fost. Prin Basorelief, poemul său pop (versuri Ioan Alexandru) din 1977, absurdul unei lumi în care fiecare caută la ale sale este preschimbat în veşnică bucurie: "Ne-am îmbrăcat curat de sărbători / Gura ni-e numai imne şi slăvire / Pace în cer şi pace între oameni / În toţi şi-n toate pace, slavă Ţie!". L-am pomenit, în după-amiaza incinerării, într-o lungă discuţie faţă către faţă cu Dan Piţa, pentru filmele căruia scrisese cele mai multe muzici.
Adrian Enescu
Proiecţia cu 100 lei de Mircea Săucan (director's cut) la Mediaş, în prezenţa actriţei principale, Ileana Popovici. Acolo am revăzut Ivanovo detstvo / Copilăria lui Ivan, Stalker / Călăuza şi Câteva zile din viaţa lui Oblomov.
100 lei
Timpul petrecut în Wroclaw şi Sofia.
Wroclaw
Publicarea volumului Pseudokinematikos 3. Între viaţă şi filme (la Editura Filos a lui Ionuţ Trandafirescu) pe care l-au prezentat, în cadrul lansărilor de la Bucureşti şi Timişoara, oameni dragi: Costion Nicolescu, Paul Slayer Grigoriu, Ionuţ Mareş, Mihai Fulger, Cornel Ungureanu, Daniel Vighi, Lucian Ionică, Alin Gavreliuc, Lucian Mircu.
Actualitatea lui Mircea Eliade: "Dacă credinţă înseamnă altceva? Dacă eu nu am ajuns încă a dibui tâlcul credinţei şi iau superstiţia înspăimântată în locul unui fapt sublim de care mă aflu, încă, prea departe?" (Romanul adolescentului miop).
Minunea cea mare: suntem încă aici, laolaltă.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2016 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2017. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2013, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)