Cuvânt înainte la Un trandafir pentru Emily şi alte povestiri

Citiţi un fragment din această carte.


William Cuthbert Falkner, cunoscut publicului ca William Faulkner, s-a născut pe 25 septembrie 1897, în New Albany. În scurt timp familia lui se va muta la Oxford, unde Faulkner îşi va petrece tot restul vieţii, oraş pe care îl va reinventa în opera sa sub numele de Jefferson.

Chiar dacă şi-a început cariera literară ca poet, William Faulkner a devenit cunoscut ca prozator. În anul 1919 a publicat primul său text, iar între 1929 şi 1942 va publica majoritatea scrierilor sale de referinţă. Pentru publicul larg va rămâne totuşi în umbră până în anul 1949, când îi este decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Pe lângă acesta, de-a lungul vieţii primeşte două premii Pulitzer pentru Ficţiune, în 1955 pentru volumul O parabolă (publicat în 1954) şi postum, în 1963, pentru romanul Hoţomanii (publicat în 1962).

În 1929 publică primul său roman, Sartoris, dar în atenţia criticilor şi a publicului va intra câteva luni mai târziu odată cu publicarea romanului Zgomotul şi furia.

William Faulkner moare pe 6 iulie 1962, în urma unui infarct. La Editura Art vor mai apărea în seria de autor Faulkner: Trilogia Snopes din care fac parte romanele Oraşul, Cătunul, Casa cu coloane, o nouă traducere a romanului Light in August, Pe patul de moarte, Pogoară-te, Moise şi cartea pentru copii The Wishing Tree.


Atunci când întocmeşti o antologie reprezentativă de povestiri de William Faulkner, singura restricţie valabilă este cea geografică. Cu o singură excepţie - Castor, care se inspiră din experienţa Primului Război Mondial, când Faulkner a luptat în cadrul Forţelor Aeriene Regale ale Marii Britanii - toate aceste povestiri sunt localizate în împrejurimile oraşului Oxford din statul Mississippi, locul de naştere al autorului, dar şi locul unde şi-a petrecut întreaga viaţă. Spiritul lor este acela al unui Sud nerefăcut, iar substanţa lor se trage din vieţile chinuite şi încremenite în evoluţie ale oamenilor aflaţi încă în umbra nenorocirilor Războiului nostru Civil.

Datorită frecvenţei cu care apare în antologii, Un trandafir pentru Emily şi-a câştigat recunoaşterea generală drept una dintre cele mai morbide şi mai obsedante povestiri din literatura americană. Imediat după ea în alegerea editorilor vine Câinele, un alt tur de forţă macabru, cu un final plin de o ironie amară.

Ca studiu asupra fricii primitive, Soarele acela din amurg redă intensitatea extremă a terorii, pe când Septembrie pârjolit ilustrează sălbăticia cruzimii pe care o simte o mulţime pornită spre linşaj.

Scrisă mai târziu, Toamna în Deltă reprezintă invocarea retrospectivă de către un bătrân al Sudului ce şi-a avut scurtul său moment de glorie, iar apoi o lungă şi lentă descompunere. Mult mai răzbunătoare în spirit şi-n literă este Incendierea hambarului, o povestire plină de dramatism despre resentimentele nemărturisite şi despre răzbunarea plină de ură. În fine, ar mai fi Mireasma de verbină, o evocare în tradiţie romantică a unor oameni mândri care încercau, chiar şi după Războiul Civil, să creadă în propria lor invincibilitate.

Aceste opt povestiri reflectă profunda iubire, dar şi scârbă, tandreţea, dar şi dispreţul, identificarea, dar şi respingerea pe care William Faulkner le-a manifestat faţă de tradiţiile şi faţă de felul de viaţă din propria lui parte de lume.