Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Crăciun  Sageata  Poveşti de Crăciun la LiterNet

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Culoarea Crăciunului


Iulia Hossu

22.12.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Îl aştept în fiecare an. Nu cred că sunt cadourile de vină. Cel puţin nu mă bănuiesc de asta. În schimb simt că are de-a face cu sentimentul că totul se opreşte-n loc şi măcar pentru câteva seri şi zile vorbeşti cu cei cu care nu ai mai vorbit de-o vreme, ai timp de amintiri, oamenii par mai buni, mai calmi, mai atenţi. Nu ştiu dacă există o altă sărbătoare pe care să o aştept cu atâta drag şi cu emoţie. De câţiva ani, de când m-am mutat la casa mea, îmi place să o pregătesc şi pe ea de Crăciun. Şi la fiecare curăţenie generală, undeva ascunse-n fundul dulapului, dau peste ele, şosetele mele galbene.

Sunt croşetate din lână şi au o dungă neagră sus ce iese-n evidenţă pe galbenul copt. Ştiu, este un model demodat. Sunt mari, prea mari. De altfel nu mi-au fost niciodată bune. Sunt primite-n dar de la cel mai bun prieten din vremea liceului. I le-a croşetat mama lui. Eu i le-am văzut ieşind din bocanci într-o toamnă la cabană şi mi-au căzut cu tronc pe loc. Ce să spun? A fost dragoste la prima vedere. Galbenul acela copt, ce-ţi inundă ochii şi care te încălzeşte doar când îl priveşti. Apoi a venit ziua mea. Atunci am primit de la acel prieten două lucruri: o umbrelă mare, galbenă şi... o pereche de şosete. Acele şosete. Şi umbrela, încă o mai am... În zilele cu nori mari şi gri, galbenul ei mă face să cred că tot întunericul de afară este doar o iluzie. Mi-e dragă şi ea, dar nu ca ele, şosetele mele galbene. Ea are şi un rol funcţional. Despre ele nu pot spune acelaşi lucru. După câteva tentative de a le purta în bocancii de iarnă, am renunţat. Îmi sunt atât de mari încât mi-a fost imposibil. Aşa că le-am pus pe un raft din dulap, iar la fiecare întâlnire cu ele îmi amintesc de cel ce mi le-a dăruit.

Şosetele mele galbene m-au însoţit când am plecat din casa părintească. Oriunde am stat, am găsit mereu loc şi pentru ele. Mamei îi spun că ar trebui să se mai despartă de lucrurile pe care le are; că uneori, pur şi simplu vine acel moment când trebuie să laşi lucrurile să plece. Zâmbesc căci mă gândesc ce-ar spune mama dacă le-ar vedea acum. Sunt sigură că şi-ar aminti de ele, căci ştie cât mi le-am dorit. Dar cred că m-ar întreba de ce nu le dau drumul, de ce nu le arunc. Iar eu i-aş spune cum, de fiecare dată, când le iau în mână-mi amintesc de acei ani de prietenie, de nopţile de poveşti fără sfârşit când ne spuneam reciproc că nu există oameni mai nefericiţi decât noi în dragoste, de chefurile până dimineaţa şi de săniuşul din nopţile târzii de la cabană.

Deşi amicul meu a plecat din ţară, am rămas prieteni. Din fericire, mi-au rămas ele, şosetele mele galbene, să-mi amintească-n fiecare an de sărbători că, deşi poate unii oameni nu-ţi mai sunt fizic aproape, asta nu înseamnă că povestea ta cu ei a luat sfârşit.

Mi-e dor de acele vremuri când cadourile reprezentau mai mult decât înghesuiala din marile magazine, fuga după cadourile de ultim trend. De vremea când părinţii noştri se străduiau cu imaginaţie să creeze măcar iluzia unui Moş bogat - dacă realitatea nu prea oferea şanse să se întâmple. N-am crezut că voi ajunge să spun asta, dar mi-e dor de cadourile simple. Acelea care te iau pe neaşteptate şi pe care le păstrezi în suflet - şi da, uneori în dulap - o viaţă. Cred că sunt cele mai inspirate cadouri.

Aşadar, de Crăciun încercaţi să dăruiţi ceva care să rămână-n sufletul celui care îl primeşte. Îi veţi face cu siguranţă viaţa mai frumoasă. Cine ştie, poate chiar veţi da o nouă culoare acestui moment. Al meu cu siguranţă are culoarea galbenă. E drept, rând pe rând i-am adăugat nuanţe şi culori noi. Însă galbenul rămâne una dintre preferatele mele. Ştiu că nu se demodează. Nu are cum. Amintirilor dragi nu li se întâmplă asta niciodată.

*
Aşteptăm poveştile voastre de şi despre Crăciun în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 26 decembrie 2017. Mai multe detalii despre poveştile pe care ni le puteţi trimite aici, într-o invitaţie făcută în 2015, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Colindul din nucă, Ana-Maria Androne-Bouman (4.4/5 - 8 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Moşul şi Banca - o poveste de Crăciun, Diana Cuzic (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Invitaţie la poveste de Crăciun, Redacţia LiterNet (5.0/5 - 10 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Domnul C., Alexandra Mariniţu
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Pluguşorul pentru Crăciun, Gigi Căciuleanu (4.6/5 - 7 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Felicitările Fundaţiei Hope and Homes for Children România


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer