Jucaţi la yoga!

Miercuri, 24 decembrie 2004

În studenţie, am avut doi colegi vai de karma lor. Unul, om de nota zece în primul semestru, după ce a prins a se hrăni numai cu orez fiert şi cu spirit încins la cursurile de yoga, m-a convins că îi lipseşte un nivel, cel mult două, pînă a se aburca spre nirvana. De cîte ori mă întîlneam cu el şi-l întrebam de ce nu mai trece pe la facultate, rîdea în continuu. N-am habar cum se simţea pe dinăuntru, dar pe dinafară arăta ca şi cum printr-o minunată intervenţie chirurgicală îşi întipărise un zîmbet veşnic pe faţă. De celălalt, instruit şi el la şcoala orezului fiert, îmi amintesc cum se certa la cantina studenţească: el dorea separat doar orezul, bucătăreasa o ţinea pe-a ei, că porţia include obligatoriu şi carne. Noroc cu o altă bucătăreasă care i-a pus o pilă: "Lasă-l, dragă. Pe ăsta îl ştiu eu. Joacă la yoga!".

Celor care doresc să afle cum mai stă treaba în lumea paranormală a spiritului, fără să joace la yoga, le recomand site-ul www.spiritus.go.ro. Aici, doamna consilier parapsihologic Nina Petre "îşi asumă în totalitate responsabilitatea pentru ceea ce scrie şi le transmite, prin intermediul Internetului, tuturor celor dornici de a cunoaşte unele dintre aspectele inedite ale vieţii contemporane". În genere, doamna Nina este expert în karma şi reîncarnare. Nu acordă interviuri, ţine să nu apară în public, însă şi-a călcat pe suflet şi vă invită să descoperiţi, colocvial, tainele amărîtei noastre vieţi. Cum? Printre altele, luînd interviuri. Unul dintre cele mai spirituale, de exemplu, e cel cu un motan paranormal, botezat "Costică" de stăpîna lui din Bucureşti, doamna Popescu. Costică ţinea posturi alimentare de peste 10 zile, perioadă în care nu mînca nimic. Într-o vreme cînd la doamna Popescu locuia în gazdă un tînăr yoghin, motanul medita şi el o dată cu acesta. Luat la întrebări pe căi astrale, motanul mărturiseşte: "Am fost yoghin într-o viaţă anterioară... Eu vreau să fac yoga, dar nimeni nu mă înţelege... Vreau să le spun oamenilor să aibă mai multă grijă de pisici, să le înveţe să se comporte asemenea lor, să le dea cîte ceva de făcut, cît le stă în putere, pentru a deveni şi ele folositoare celor din jur".

Un alt exemplu de interviu - ca să nu ne îndepărtăm de tărîmul culturii - e cel cu Mircea Eliade. Departe de a limpezi "cearta intelectualilor", Mircea Eliade se pierde în explicaţii inutile despre dragostea lui cu Maitreyi: "«Episodul Maitreyi» a fost pentru mine o vrajă care m-a cuprins instantaneu şi m-a pătruns ca o otravă persistentă pînă la sfîrşitul zilelor mele". Nici Zamolxis, zeul dac, nu se sfieşte să dea declaraţii picante despre extratereştri: "Au venit de mai multe ori maşini din cer. Ştiam că sînt mesagerii altor ţinuturi. I-am văzut şi îndeaproape. Erau blînzi, prietenoşi, foarte urîţi la chip, nu semănau cu noi decît foarte puţin, foarte mici de statură (pe lîngă daci, care erau înalţi cît brazii, musafirii le ajungeau pînă la genunchi)". Mai găsiţi pe site interviuri cu Elena şi Nicolae Ceauşescu, cu Lady Di sau cu spiritul lui Dumitru Tinu. Eu unul cred că m-am scos citind o mărturisire de ultimă oră a lui Osama Bin Laden: "Mă găsesc în cea mai întunecată regiune cosmică, un spaţiu abisal, unde ajung cele mai rele şi mai de temut fiinţe de pe planeta numită Pămînt. Încă mai stau la Dreapta Judecată a Înalţilor Demnitari Cosmici, unde mi se dezvăluie toate greşelile şi faptele criminale de care sînt acuzat". Abia aştept să-i sun pe băieţii de la FBI & CIA ca să le spun unde se află teroristul şi să umflu recompensa.

Evident, doamna Nina oferă îşi oferă pe site serviciile contra unei sume, bănuiesc, confidenţiale: "Cei care doresc să beneficieze de consiliere parapsihologică sînt rugaţi să îşi comunice numele real şi să manifeste sinceritate". Doamna Nina, îndrăznesc să vă rog ceva, da' nu mai spuneţi nimănui. Mi-amintesc vag că într-o viaţă anterioară mă chema Dostoievski. Fedea, îmi ziceau prietenii, parcă. Dar nu mai ţin minte ce Doamne-iartă-mă făceam ca să-mi cîştig traiul. Nu puteţi afla dumneavoastră? Sau măcar ajutaţi-mă şi pe mine c-un necaz. Pe scurt, de vreo două săptămîni mă dor măsele de mor. Am şi probleme cu spatele. Pe zi ce trece mă simt din ce în ce mai nemuritor. Nu mă puteţi pune şi pe mine în legătură cu unu' Ghilgameş, fost rege, care se zice că avea nişte leacuri numai bune să trăieşti non-stop?

(Suplimentul de cultură, nr. 3, 27 noiembrie - 3 decembrie)