Sărutul franţuzesc al morţii

Ca şi viaţa, se pare că moartea beneficiază de un apreciabil simţ al umorului. Pe de-o parte, acesta poate fi pus pe seama celor care se ţin de glume cu ea. Mă gîndesc la oameni precum Socrate, care, cu puţin înainte ca otrava din sînge să-i împietrească ultima suflare, a găsit de cuviinţă să reamintească faptul că-i datora un cocoş lui Asclepios. Mai merg cu gîndul la personajul lui Milan Kundera, care a fost descoperit spînzurat în casă, cu un bileţel în mînă: "Mamă, vezi că te-a căutat vecina". Pe de altă parte, să te ţii bine cînd se apucă de glumit moartea. Te poţi trezi - Doamne fereşte - în situaţia scoţianului care a aprins un chibrit să vadă dacă mai are benzină în rezervor (a avut!) sau, mai rău, strivit de un MIG în timp ce-ţi iei prînzul la umbra tractorului (cum s-a întîmplat la noi cu ani în urmă).

Site-ul www.darwinawards.com a avut ideea să acorde Premiile Darwin (Darwin Awards), "în onoarea părintelui teoriei evoluţiei, pentru cei care contribuie la îmbunătăţirea fondului genetic uman, auto-eliminîndu-se prin cele mai stupide accidente posibile". În puţine cuvinte, sînt premiaţi cei care, cum ar spune românul, "mor ca proştii". Premiile, fireşte, sînt acordate postum. Bunăoară, cîţiva terorişti din Fîşia Gaza au fixat cronometrul bombelor plasate în maşini capcană, fără să ia în considerare modificarea orei oficiale. Şi-au schimbat ora de pe ceasul de la mînă, nu şi pe cea care declanşa bomba. Rezultatul? Ţintele vizate au ratat explozia. Nu şi teroriştii care o aşteptau cu o oră mai tîrziu. Într-un alt caz, un cetăţean din statul Idaho, SUA, a sărit din maşină în plină viteză, convins că nu-l mai ţin frînele. În timp ce murea strivit de astfalt, un alt călător aflat în vehicol a reuşit să-l redreseze şi să-l oprească în cele mai bune condiţii. Sau... Pentru stingerea incendiu forestier, elicopterele au cărat necontenit apă din ocean. După potolirea focului, printre cărbuni, a fost descoperit corpul carbonizat al unui scafandru. Fusese înhăţat din inima apelor, într-o cuvă uriaşă, şi răsturnat peste flăcări. Iată profilul persoanelor care se aleg cu Premiile Darwin. Cum viaţa bate filmul, multe cazuri de-aici aparţin realităţii, fiind validate de consemnarea lor în presă. Povestirile fără atestare media sînt incluse pe la categoria "Legende urbane", unde, sincer mi se par mai potrivite multe dintre cazurile prezentate pe site ca reale. Nu pot să-mi închipui ca făcînd parte din realitate un cuplu care vrea să se sinucidă precum Romeo şi Julieta, luînd, în loc de diazepan, laxative.

Una peste alta, aş putea nominaliza şi eu mai multe situaţii de care am auzit, pentru o secţiune specială, "Romanian Darwin Awards":

- un ţăran din judeţul Iaşi a bătut coasa pe o bombă înfiptă în pămînt ani la rînd. Pînă într-o zi; - un mecanic de locomotivă s-a oprit într-o haltă pentru a culege nuci dintr-un copac. A căzut în cap şi şi-a rupt gîtul;

- un şomer a încercat să se sinucidă cu pastilele pentru inimă a tatălui său. Cînd şi-a găsit fiul în agonie, tatăl a făcut stop cardiac. Pastile... ioc! Fiul a fost salvat.

- un cetăţean oarecare din România şi-a primit sărutul morţii în timp ce s-a oprit pe pasarelă şi s-a uşurat pe linia de înaltă tensiune.

Gata-i cu poantele. Vizitaţi www.darwinawards.com. Eu nu doresc nimănui asemenea premii. Dincolo de glumele pe această temă, rămîne constatarea hamletiană seacă, lipsită de sens: "I'dead, the wretched queen adieu!" ("Sînt mort, adio ticăloasei regine!"). În faţa unei asemenea frămîntări nu poţi decît să-ţi formulezi întrebările pentru ca mai apoi să le laşi baltă. Dacă insişti, ajungi la vorba lordului englez care s-a sinucis şi a lăsat scris pe un bileţel: "Prea mulţi nasturi de încheiat şi de descheiat".

(din Suplimentul de cultură, nr. 4, 4-10 decembrie)