Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Topuri  Sageata  Topuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ce păstrez din 2018?


Andra Cătălina Conţu

08.01.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Magnolia Sky de Santie Cronje

Anul 2018 a fost un an tumultuos şi îndrăznesc să spun că a fost unul din cei mai frumoşi ani din viaţa mea, până în prezent. Recunosc că nu mi-a fost uşor să fac un top al celor mai importante momente şi asta pentru că totul a contat. De la un bucheţel de brânduşe cadorisit pe o vreme ploioasă, până la apariţia unui pui de om. Prin urmare, iată ce păstrez din anul care a trecut:

Un omuleţ

Când două flăcări gemene se unesc, devin una şi aceeaşi. Adică un pui de om, o fiinţă complet nouă. Ori de câte ori îl privesc, îmi vin în minte vorbele înţelepte ale lui Khalil Gibran:

Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să îi faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
(fragment din Profetul)

Şi o dată cu venirea sa pe lume, mi-am dat seama că "parenting-ul" nu se află în supraapreciatele cărţi de parenting. Nici în articolele despre "cum să fii un părinte bun" sau în alte resurse pe aceeaşi temă. Totul se bazează pe dragoste, încercare şi legătura autentică, care există deja între tine şi copil. "Reţetarele-minune" nu sunt altceva decât falşi-prieteni. Prea ne-am obişnuit să ni se spună "cum să" şi am ajuns în punctul în care am uitat de intuiţia cu care am fost înzestraţi.

Minimalism

M-am născut într-o familie de oameni strângători. Am privit asta multă vreme ca pe un mod firesc de a trăi. Dar pe măsură ce anii treceau, obiectele şi hainele se adunau, iar sufletul nu se săţia niciodată. Nici nu avea cum, sufocat fiind de atâta materie. Atunci când dăruiam ceva, credeam că ofer bucurie. Ei bine, dăruiam doar obiecte materiale. Chiar dacă erau ambalate frumos într-o poveste, tot obiecte rămâneau. Prin urmare, în 2018, am hotărât să mă debarasez de obiceiul ăsta găunos. În schimb, am dăruit din timpul meu, zâmbete şi râsete. Şi da, conform legilor universale, totul s-a întors înzecit.

#Iuliefărăplastic

În 2018, m-am alăturat mişcării ecologice #iuliefărăplastic. Asta nu înseamnă că până în iulie am stat cu braţele încrucişate. Nu. Am încercat pe cât posibil să evit plasticul. Evident, m-am lovit de situaţii şi situaţii, de sprâncene ridicate, dar m-au întâmpinat şi zâmbete binevoitoare. Am început cu schimbarea cea mai evidentă: înlocuirea sacoşelor din plastic cu cele din pânză. Apoi am început să refuz "punguţele" de la magazin, piaţă, farmacie etc. Nu mi-a ieşit de fiecare dată. Tot am adus plastic în casă, însă am avut grijă să îi ofer încă o viaţă, chiar două. O altă schimbare pe care am făcut-o, a fost să îmi înlocuiesc sticla de apă obişnuită cu un termos. A fost o binecuvântare că nu am mai încurajat consumerismul, cumpărând sticlă după sticlă. Aşa că, #iuliefărăplastic a venit foarte natural. A fost ca o consolidare a ceea ce am pus în practică de-a lungul anului. Nu am reuşit să trăiesc exclusiv fără plastic, dar l-am redus considerabil.

Oameni

În 2018 am interaţionat destul de mult cu oamenii, dat fiind şi locul de muncă. Am vorbit cu ei de la mic la mare, de la cunoscuţi la străini. Uneori i-am simţit aproape. Bucuriile lor erau şi ale mele. Lacrimile care le şiroiau pe obraji, mi le trezeau şi pe ale mele. Au fost momente în care ne-am războit din priviri şi ne-am aruncat cuvinte aspre. Urmând ca apoi să ne ignorăm unii pe alţii.

Oamenii. Mereu a fost un subiect sensibil pentru mine. Am rupt legături, am reluat legături şi le-am desfăcut din nou. În cele din urmă, am înţeles că sunt oameni care pleacă şi oameni care rămân. Că există oameni-poem, oameni-proză scurtă şi oameni-roman. Că cei dintâi sunt acolo pentru ca muza să nu flămânzească. Sunt oamenii pe care îi întâlneşti o dată în viaţă. Oamenii-proză scurtă petrec un timp cu tine, îţi dau lecţii de viaţă, apoi se volatilizează. La fel ca o povestire pe care o citeşti dintr-o suflare. Iar cei din urmă, sunt cei de cursă lungă. Cei care rămân cu tine. Oamenii-roman trec cu brio cele trei teste: al timpului, al dragostei şi al prieteniei. Pot spune doar că sunt fericită că am un asemenea om lângă mine.

Haute culture

Da, aţi detectat ironia. Nu a fost tocmai un an cultural pentru mine şi asta pentru că au primat alte aspecte în viaţa mea. Totuşi, am făcut o selecţie cu ceea ce m-a animat, m-a intrigat sau m-a ajutat pe parcurs, împărţite în cărţi şi reviste, respectiv filme.

Cărţi şi reviste

Deşi am fost la curent cu noile apariţii livreşti de la Bookfest şi Gaudeamus, nu m-am grăbit să le achiziţionez. Am căutat, mai degrabă, lecturi care să mi se potrivească la momentul respectiv. Am citit puţin, dar substanţial. Iată câteva recomandări:
proză scurtă: Felii de lămâie de Anca Vieru
poezie: poezia lui Eugenio Montale
eseistică: Zen in the Art of Writing de Ray Bradbury
dezvoltare personală: Paşi mici, schimbări mari de Caroline L. Arnold
revistă românească: Revista de povestiri
revistă străină: TASTzine
revistă cinefilă: revista FILM

Filme

Nu e o surpriză faptul că majoritatea producţiilor cinematografice sunt din ce în ce mai slabe de la an la an. Prea mult CGI, scenarii nu tocmai convingătoare şi un joc actoricesc răsuflat. Acestea sunt aspecte greu de neglijat pentru cinefili. Pofta de maraton ţi-e curmată pe dată sau dacă nu, cu siguranţă te întorci la "giganţii" cineaşti, care ştiau să spună o poveste de calitate. Nu am văzut foarte multe filme anul trecut, dar am ales câteva care m-au impresionat într-un fel sau altul (nu toate sunt din 2018):
Aventură: Annihilation (2018)
Comedie: Gringo (2018)
Biografie: Final Portrait (2017)
SF: Attraction (2017)
Thriller: El guardián invisible (2017)
Fantasy: This Beautiful Fantastic (2016)

Şi cu asta se încheie topul meu. 2018, îţi sunt recunoscătoare pentru tot ce ai adus cu tine. 2019, abia aştept să văd ce mi-ai pregătit!

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2018 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2019. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 12 amintiri (aproape uitate) din 2018, Andrada Ionescu (4.2/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top 2018. Ori transcendenţă, ori nimic, Andrei Baciu (4.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2018, anul în care niciun alt top n-a mai contat, Mihaela Pascu-Oglindă (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2018, un an blând şi jucăuş, Ana Tatu (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top (foarte personal şi puţin cam eclectic) 2018, Alexandru-Radu Săvulescu (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer