Nici un om nu este o insulă - Evadare de la Auschwitz

Citiţi un fragment din această carte.


Nu pot uita nici acum, după atâţia ani, impactul pe care l-a avut asupra mea prima carte pe care am citit-o despre lagărele naziste. Era vorba despre 186 de trepte. Mauthausen a lui Christian Bernadac. De-a lungul anilor am citit multe alte mărturii cutremurătoare ale supravieţuitorilor, jurnale, rapoarte şi studii istorice, dar pentru mine o întrebare pusă atunci, cu mult timp în urmă, continuă să nu îşi găsească un răspuns satisfăcător nici astăzi: cum au putut nişte oameni care se considerau de altminteri respectabili şi raţionali să comită asemenea grozăvii? Mintea mea nu poate să cuprindă tragedia, durerea şi catastrofa care s-au întâmplat atunci. Fiecare carte citită despre Holocaust mă lasă fără somn nopţi bune, fiecare fotografie sau film, de asemenea.

Nu a făcut excepţie nici cartea apărută la Corint, Evadare de la Auschwitz, scrisă de Joel C. Rosenberg. Cunoscut autor de thriller-uri politice, Rosenberg a încercat prin această carte să scrie prima lui ficţiune istorică. Trebuie să recunosc că i-a ieşit bine, fiindu-i de ajutor şi exerciţiul anterior în scrierea de romane de acţiune, dar şi subiectul generos şi, în acelaşi timp, extrem de sensibil şi de dureros. Cartea s-a născut ca urmare a unei vizite la Auschwitz şi a întrebărilor legate de Protocolul de la Auschwitz, un document real şi scris de câţiva dintre cei care au evadat şi au încercat să explice lumii ce făceau Hitler şi naziştii pentru a-i extermina pe evrei. Pentru că da, de-a lungul acelor ani de coşmar au existat oameni care nu s-au dat bătuţi şi au reuşit să evadeze din lagărele morţii.

Romanul lui Rosenberg spune povestea lui Jacob Weiss, un tânăr german cu origini evreieşti. Jacob este fiul unui profesor care refuză să creadă că Germania nu îşi va trata într-un mod onorabil cetăţenii evrei şi care, refuzând realitatea, îşi va pierde prietenii, fiica şi apoi propria viaţă. După ce Reuben Weiss şi soţia sa sunt împuşcaţi în faţa fiului lor Jacob, care reuşeşte să scape ca prin urechile acului, acesta împreună cu unchiul său, Avi, se alătură rezistenţei. În urma unui plan nereuşit de salvare al unui convoi de deţinuţi evrei care se îndrepta spre Auschwitz ajunge în tren şi apoi în lagărul pe a cărui poartă de intrare scrie: Arbeit macht frei - Munca te face liber.

Experienţa de lagăr este foarte bine prezentată de autor. Acesta îmbină într-un mod inteligent şi sensibil informaţiile, reuşind să dea viaţă în acest fel personajului său imaginar. Suntem martori împreună cu Jacob la modul în care naziştii pun în practică politicile de exterminare. Deţinuţii sunt primiţi pe acordurile din Mireasa vândută a lui Smetana, o operă comică în trei acte. Trimis să ia un pachet dintr-o clădire aflată lângă coşul gigantic din care se revărsa noapte şi zi un nor negru şi urât mirositor, Jacob găseşte ochelarii cu rame de aur ai unui bătrân care îl ajutase pe drum. Înţelege atunci adevărul celor spuse de ceilalţi prizonieri - cum că cei triaţi şi găsiţi necorespunzători sunt trimişi la gazare şi transformaţi în fum:

"Acum, tot ce mai rămăsese de la cei aflaţi în vagonul acela de vite erau ochelarii. Ochelarii de citit. Ochelarii de soare. Ochelarii de zi cu zi. Aşa stăteau lucrurile. Lara nu mai era. Doamna Brenner dispăruse. Toţi erau morţi. Acele doamne care avuseseră grijă de el şi-i dăduseră de mâncare în tren, fuseseră cu toate gazate. Ucise. Le smulseseră aurul din gură. Cadavrele lor despuiate fuseseră aruncate în foc."

Poate cele mai zguduitoare pagini au fost cele în care este descrisă sosirea unui tren plin de copii. Nu este nevoie de cuvinte prea multe sau savante pentru a descrie acel moment, modul în care copiii sunt despărţiţi de mamele lor, cum unele dintre acestea se roagă să fie lăsate să îi însoţească ştiind parcă ce soartă urmează să aibă copiii. Ca mamă, paginile acestea au fost teribil de dureroase pentru că, empatizând, m-am imaginat ducându-mi copilul de mână spre camera de gazare şi pe toţi acei copii murind îngroziţi şi fără nici o vină.

Povestea lui Jacob se împleteşte cu cea a lui Jean Luc Leclerc, preot creştin ajuns la Auschwitz pentru că în orăşelul său Chambon din sudul Franţei ajutase familii întregi de evrei să scape de prigoana naziştilor. Reconcilierea dintre creştin şi evreu este, iniţial, destul de greu de realizat, dar Rosenberg pare a vrea să ne spună că nu poţi condamna credincioşii in corpore pentru crime săvârşite de o parte dintre ei. Pentru că, la Auschwitz, călăii mergeau la slujba de duminică îmbrăcaţi în cele mai bune haine ale lor.

Chiar dacă este ficţiune, Evadare de la Auschwitz este o carte care pune pe gânduri cititorul mai mult sau mai puţin familiarizat cu cele întâmplate în lagărele naziste. Romanul reuşeşte să te facă să vrei să ştii mai mult, să cauţi răspunsuri la întrebări dificile. De altfel, în Epilog, autorul prezintă şi o listă de cărţi pe care le-a folosit la documentare. Este o carte al cărui mesaj principal este: să nu uităm şi să nu ne pierdem speranţa.