Revin la cartea lui Camus, citată în textul despre temelie. Am găsit în ea un pasaj unde este descrisă familiaritatea de precizie chirurgicală pe care o dezvoltăm cu distanţele domiciliului propriu. Am simţit-o aici, pe pielea mea, exilat într-un spaţiu nou ce m-a văduvit de ea. Şi o văd încrustată vineţiu pe sideful unghiilor de la picioare, fiindcă m-am tot împiedicat în pragurile acestea despre care scriu. Acolo pe unde diferenţa de nivel dintre podele este pronunţată, n-am fost departe de o entorsă sau de cine ştie ce altă năpastă. Dovadă rizibilă că actul trecerii are şi o netăgăduită dimensiune somatică.
text: Călin Torsan | foto: Petra Torsan
***
#CasaDe_aCasa | Istorii din loc în loc, la un loc este o campanie online de colectare a unor istorii despre locuire ce se vor constitui într-o arhivă. Fiecare dintre noi are poveşti ale locuirii în propria casă ori aiurea. Trimite pe adresa [email protected] o poveste şi o imagine (foto, colaj sau elemente vizuale) care să o ilustreze. Adaugă şi câteva cuvinte despre tine sau ataşază un link către website-ul personal / pagina de instagram sau facebook. Contribuţia ta va fi parte din Arhiva Timpului Prezent şi din rubrica casa de-a casa de pe LiterNet.