Intro
În perioada 19 octombrie - 6 noiembrie 2020, atelierele de autocunoaştere prin scris De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei şcoli bucureştene: Şcoala Gimnazială Nr. 197, Şcoala Gimnazială Nr. 169 şi Şcoala Gimnazială 'Sfinţii Constantin şi Elena'.
Un grup de 30 de copii din clasele a VI-a şi a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.
De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Theodora Mara Constantin (13 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte
Bună, sunt Thea şi sunt în clasa a 7-a. Sunt o fire extrovertă, nu am o problemă să îmi arăt talentul. Îmi place să scriu, să cânt, iar sportul e un lucru foarte important. Pasiunea pentru scris a fost încurajată de doamna dirigintă în clasa a 5-a, când am adus prima temă la şcoală.
Plus / Minus
Îmi place să mă trezesc dimineaţa şi să mă simt odihnită. Îmi place să râd chiar şi atunci când poate nu ar trebui, să fac haz de necaz şi să îmi înveselesc prietenii când au nevoie. Îmi place să ajut pe toată lumea, atât cât pot, şi să mă simt folositoare. Îmi place să simt picăturile de ploaie cum cad pe mine. Îmi place să citesc şi să explorez mii de alte poveşti. Să mă afund în universul unor persoane fictive, cu propria viaţă, propriile pasiuni şi plăceri. Îmi place să scriu, să dau viaţă unor personaje, să creez un univers complet nou şi neexplorat. Îmi place sportul, să mă mişc liber, să dansez, să mă exprim fără cuvinte. Îmi place să surprind.
Nu îmi place să mă plâng sau să fiu menajată, să nu fiu respectată sau subestimată, să deranjez, să nu fiu politicoasă sau să supăr pe cineva. Încerc pe cât posibil să împac pe toată lumea, să fie toţi mulţumiţi. Nu îmi place să fiu singura care se implică într-un proiect sau să nu fiu ascultată. Nu îmi plac oamenii falşi, care pretind că sunt ceva ce nu sunt, sau cei care linguşesc fără motiv. Cei care ar face orice pentru puţină atenţie sau cei care se comportă urât fără să le fi făcut nimic. Nu suport să mi se strice programul sau să întârzii, dar în acelaşi timp sunt spontană. Nu îmi place să pierd, deşi ştiu cum să o fac. Nu suport să se urle la mine atunci când nu este nevoie. Pe scurt îmi place să am totul sub control, deşi nimic nu poate fi mai incitant decât o mică surpriză.
E acolo mereu
Am 4 ani şi o colegă de serviciu a mamei îmi dă un ursuleţ de pluş. Sunt atât de fericită pentru că acum o săptămână am pierdut celălalt urs al meu la grădiniţă, dar acum am un nou partener de joacă. Ursul este destul de mare şi are o culoare cafenie. La gât are o eşarfă cu imprimeu cu floricele, iar pe corp un tricou alb pe care m-am hotărât să îl schimb pentru că nu îmi place. Are doi ochi negri şi mari, un botic mic cu un năsuc maro şi un zâmbet de invidiat. Blăniţa lui este pufoasă şi mare. Dorm cu el în fiecare seară, iar când e la spălat mă supăr pentru că trebuie să îl înlocuiesc. Stau tot timpul cu el, îl iau cu mine la grădiniţă şi am grijă să nu îl pierd, în vacanţe vine şi el. Oriunde aş fi, el este cu mine. Este copilul meu şi am grijă de el, îi dau să mănânce, mă joc cu el, dar îl şi pedepsesc dacă a fost rău. Chiar şi acum când am 13 ani, încă mai dorm cu el în pat, dar dacă plecăm pe undeva, el mă aşteaptă acasă.