Plus / Minus / Cărticica de pe noptiera albă

În perioada 19 octombrie - 6 noiembrie 2020, atelierele de autocunoaştere prin scris De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei şcoli bucureştene: Şcoala Gimnazială Nr. 197, Şcoala Gimnazială Nr. 169 şi Şcoala Gimnazială 'Sfinţii Constantin şi Elena'.

Un grup de 30 de copii din clasele a VI-a şi a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.

De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Am doisprezece ani şi locuiesc lângă Bucureşti împreună cu familia mea: mama, tata, sora şi două pisici. Ne bucurăm de o casă mare şi verde, cu o curte plină cu arbori, flori şi legume. La şcoala 197 facem orele online. Timpul liber îl petrec la bunici, jucându-mă cu căţeluşul Max.

Îmi place să desenez planuri de case, să văd cum sunt dotate şi să mă gândesc la viitor în legătură cu casele moderne. Atunci când voi fi mare aş vrea să îmi fac o casă cât se poate de modernă. În timpul liber, prefer să scriu poveşti. Îmi place să mă gândesc la lucruri fantastice şi apoi să le introduc în poveşti. Îmi plac plantele exotice cu frunze mari şi fără flori, pentru că îmi dau o senzaţie de aer modern şi voi vrea să am şi o seră cu plante din acestea, plus că am citit că designerii recomandă aceste flori pentru case.

Ador să descopăr lucruri noi şi interesante din cărţi, dar şi lucruri utile pe calculator, la care îmi place să lucrez fiindcă prefer să fiu informată. Pe lângă toate acestea, îmi place foarte mult să fiu veselă. Culoarea mea preferată este galbenul, fiindcă mă caracterizează: numele meu, tradus din japoneză, înseamnă copilul soarelui. De aceea, în camera mea îmi place să am lumină multă şi multe flori, mulţi arbuşti şi plante pe care îmi place să le îngrijesc şi să le asigur toate condiţiile necesare. Îmi place foarte mult cum arată camera mea, în special mobila albă şi veluxul de pe tavan ce umple încăperea cu lumină. Îmi mai place să petrec timp cu familia şi cu bunicii, iar cei mari să povestească cum erau şcoala şi viaţa pe vremea lor. Cele mai interesante povestiri sunt ale străbunicului meu, care are 97 de ani. Câteodată spune nişte lucruri incredibile, dar adevărate.

Îmi plac şi puii de animale, în special bufniţele, pisicile şi ţestoasele. De asemenea, îmi place să gătesc brioşe cât mai creativ făcute, sau orice alt tip de prăjitură. De obicei prefer să mă uit la filme SF, pentru că mă inspiră pentru romanele SF pe care le scriu.

Pe de altă parte, nu îmi place deloc atunci când apropiaţii mei sunt trişti sau când este vreme urâtă. Nu îmi place să nu îmi iasă ceva bine din prima sau să nu ştiu ceva la o temă de la şcoală. Tot în acest context, nu îmi place atunci când iau note mici. În privinţa timpului liber, nu îmi place să văd plante uscate sau care suferă de boli, sau să privesc animale uriaşe. Nu îmi mai place nici să stric, chiar şi din greşeală, lucruri. Sau atunci când uit ceva, fie important, fie neimportant. Sau să fiu obosită, sau să nu fiu ascultată. La partea cu anotimpurile, sunt unele ierni care îmi plac, altele care nu îmi plac. Nu îmi plac câmpiile goale fiindcă mi se pare că nu e nimic de văzut. Pur şi simplu un peisaj în două culori: albastru şi verde. Nu îmi place atunci când este frig.

În contextul preferinţelor de mâncare, nu îmi place greful, pentru că mi se pare foarte amar şi fără nici un gust atrăgător, aşa cum au strugurii sau avocado-ul, de exemplu. Şi ultimul lucru, nu îmi plac absolut deloc apele sau piscinele cu apă întunecată deoarece, nu ştiu de ce, probabil din cauza imaginaţiei, îmi închipui nişte lucruri foarte înfricoşătoare.
Am 7 ani şi primesc de la mama mea un obiect. O carte minusculă. De ziua mea. Deşi este extrem de mică, pentru mine este un lucru enorm. Are o cutiuţă pentru suport, presărată cu floricele care te duc cu gândul la o pictură. Pe spate sunt scrise cuvinte în care eu m-am regăsit din prima clipă în care am primit-o. Pe fiecare din cele 365 de pagini sunt scrise citate care mă inspiră şi mă bucură în fiecare zi şi practic se regăsesc povestite toate etapele parcurse de o fiică alături de familia ei. Mesajul este cea mai frumoasă definiţie a grijii unei mame pentru fiica ei. Cărticica stă aşezată pe noptiera mea albă şi o privesc cu drag în fiecare seară. Chiar acum o citesc pentru a doua oară, tot cu aceeaşi plăcere.