Trei pisici / Un lift, o oră

În perioada 19 octombrie - 6 noiembrie 2020, atelierele de autocunoaştere prin scris De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei şcoli bucureştene: Şcoala Gimnazială Nr. 197, Şcoala Gimnazială Nr. 169 şi Şcoala Gimnazială 'Sfinţii Constantin şi Elena'.

Un grup de 30 de copii din clasele a VI-a şi a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică

Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.

De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.

M-am născut şi crescut în Bucureşti, petrecându-mi aici copilăria. Am amintiri frumoase, dar există şi o perioadă care nu mi-a fost la fel de dragă. La şcoală, mi-a fost greu să mă adaptez, fiind un mediu nou. Dar, cu ajutorul unor persoane minunate, precum familia şi prietenii, am depăşit momentele grele şi aşa am devenit o persoană mai bună.

Mă plimb printre blocurile înalte. Aud un sunet. Îmi atrage atenţia. Prima oară mai slab. A doua oară din ce în ce mai puternic. Pot distinge misteriosul sunet. E mieunatul unei pisici slabe, cu ochi rugători. Lângă ea, alte două pisici. Cele trei pisici sunt abandonate de stăpânul lor. Îndură frigul străzilor. Brusc, tăcerea se lasă peste noi. Mila creşte. Creşte şi furia. O senzaţie de empatie combinată cu indignare şi părere de rău pun stăpânire pe mine. De ce trebuie să treacă prin aşa ceva? Fără să-mi dau seama, bătăile inimii mi s-au accelerat. Una dintre pisici, a cărei blană e aurie, se apropie de mine cu un aer uşor temător şi miaună. Ochii-mi sunt aţintiţi asupra ei, iar ai pisicii asupra mea. Ştiu, ştiu ce am de făcut: le duc de mâncare. Şi azi fac asta: o dată pe săptămână, le duc mâncare, bucurie, dar şi speranţă. Ele îmi oferă în schimb inspiraţie. Inspiraţia cu care am scris pagini de jurnal în care cele trei pisici sunt personajele principale.


Katelyn, o fată în vârstă de 17 ani, intră în holul blocului şi se gândeşte să ia liftul, din comoditate. Dar, în timp ce urcă cu acesta, un sfârâit uşor îi atrage atenţia, apoi sfârâitul continuă, până ce liftul se blochează. Katelyn respiră adânc şi vrea să sune la 112, când în colţul liftului o carte micuţă, dar consistentă, îi sare în ochi. Apucă cartea misterioasă şi o deschide, iar liftul dispare brusc, înfăţişându-i-se o lume uimitoare.