Intro
În perioada 19 octombrie - 6 noiembrie 2020, atelierele de autocunoaştere prin scris De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei şcoli bucureştene: Şcoala Gimnazială Nr. 197, Şcoala Gimnazială Nr. 169 şi Şcoala Gimnazială 'Sfinţii Constantin şi Elena'.
Un grup de 30 de copii din clasele a VI-a şi a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.
De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Sara Tuiculescu Nenciu (12 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte şi-o minciună
Într-o zi călduroasă de vară... am apărut eu! Cel puţin aşa mi-a spus mama. Sunt un copil cu vise mari, care încă mai speră la o schimbare. Am crescut într-o familie foarte frumoasă. Am ajuns să îmi venerez părinţii. De când mă ştiu sunt pasionată de sport. De-a lungul timpului am practicat sporturi caꓽ baschet, înot sau tenis. Sunt pasionată de artă. Pictorii mei preferaţi sunt Rembrandt şi Botticelli.
Plus / Minus
Îmi place marea. Chiar dacă unii o văd ca pe un infinit înspăimântător, pe mine mă linişteşte. Îmi place să citesc. Îmi plac cărţile. Consider că sunt cel mai frumos cadou. Îmi place viaţa! Oamenii, natura.... Să văd cât mai mult, să simt şi să cunosc. Îmi place arta! Sculptura, pictura...
Îmi plac plimbările pe jos. Iubesc stelele. Îmi place să stau nopţi întregi şi să le privesc. Îmi place performanţa. Recunosc că sunt perfecţionistă şi vreau ca totul să fie făcut ca la carte.
Iubesc verdele.
Îmi plac foarte mult animalele.
Iubesc să scriu liber. Mereu am adorat ca atunci când scriu să nu existe limite şi să dau frâu liber imaginaţiei. Îmi place să dansez pentru că atunci mă eliberez şi mă detaşez de tot ce se întâmplă în jurul meu.
Îmi place să vorbesc cu prietenii mei. Iubesc să fiu înfrântă de bunătatea oamenilor.
Nu îmi place să mă trezesc devreme. Nu îmi place atunci când greşesc. Îmi displace atunci când un om nu este sincer.
Urăsc roşul. Sunt de părere că este o culoare foarte vulgară.
Nu îmi plac stafidele. Mă îngrozeşte ideea de a mânca un fruct deshidratat.
Nu pot suporta răutatea între oameni. Îmi displac oamenii îngâmfaţi, care se supraestimează.
Urăsc să fiu neputincioasă sau să văd oameni în suferinţă. Nu îmi place să fiu în centrul atenţiei.
Nu îmi place să cânt, dar îmi place să ascult muzică. Urăsc persoanele care nu au respect faţă de mediul înconjurător.
Pandemia, un adevărat război
În februarie, anul trecut, am aflat cu adevărat ce înseamnă o pandemie. La început, am intrat în panică, neştiind ce se întâmpla. Lumea dezbătea un subiect nouꓽ Coronavirus. Programele TV se întreceau în ştiri care mai de care mai fantastice. Adevăratul război a început atunci când în România s-au confirmat primele cazuri de Covid-19. În martie am intrat în carantină. Pentru mine totul s-a petrecut într-o fracţiune de secundă.
Am simţit că timpul s-a oprit. Eu aveam, ca toţi ceilalţi, o rutină. Pur şi simplu, nu puteam percepe aşa ceva. Viaţa mea începuse un nou capitol. Până la urmă, nu exista o adevărată deosebire între viaţa mea de dinainte şi viaţa mea de acum, nu sunt două lumi, ci o versiune diferită a aceleiaşi lumi. Trebuia să accept asta.
În carantină am făcut orele online. La început am fost foarte încântată şi am primit cu braţele deschise noul tip de învăţământ. În prezent mi-am dat seama că această idee nu este bine pusă la punct şi că mai e mult de lucru până vom fi capabili să învăţam online.
În rest, vreau să spun că am descoperit noi colţuri din casa mea.ꓽ) Am dedicat mai mult timp lucrurilor care mă fac să zâmbesc şi am petrecut mai mult timp cu familia mea. M-am descoperit pe mine. Am simţit că îmi retrăiesc viaţa atunci când am făcut o escapadă până la munte. A fost o întâmplare foarte amuzantă pentru că iniţial voiam să ne ducem la cumpărături şi ne-am trezit în Piaţa Sfatului, Braşov.
În septembrie am început un nou an de şcoală, online, bineînţeles. În prezent, încă sper la un viitor mai bun şi sunt optimistă, dar respect măsurile de prevenire a Covid-19. Pentru binele vostru şi al celor din jur, vă îndemn să faceţi acelaşi lucru!