Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Translatio

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Valul


Didier Hecht

19.04.2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică

Ridul acesta aşternut pe întinderea apei,
Linia de lumină ce-şi răsuceşte voluptatea
Să fie, oare, respiraţia unei alte lumi
Uitate în voia prefăcutei linişti?


Domol înaintează, precum seninătatea pe fruntea înţeleptului,
Ridică în ritm prelung un capăt de linţoliu;
Cu un deget fără greş, în neprihănire,
Tot mai departe îşi duce linul rotunjimilor
Născute de niciunde, la întîmplare rătăcind.


Rod al tăcerii şi al unei adieri uşoare
Pe care apăsarea o pîndeşte de-a lungul pribegiei,
De la început de viaţă încă, în soare unda se revarsă,
Printre umbre îşi face drum, de lumină împrejmuită,
Iar, cu încetineala unei înţelepciuni nebănuite,
Împinge neîncetat un adevăr fără de tăgadă,
Ori sensul vieţii sale, adăpostul morţii.





_______________


* Selecţie şi traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.


* Referinţa :

Didier Hecht, « La vague », în volumul Pierres et Lumière, Illustrations de Marie Hecht, Composé et imprimé par Imprim Service à Reims, Dépôt légal, no 1110, 1994, p. 7.


Imagine: Eugène Isabey (1803-1886), Effet de vagues, Huile sur toile, 0,250 x 0,402 m., Paris, Musée du Louvre.



Redacţia mulţumeşte doamnei Marie Hecht pentru generosul acord dat pentru publicarea acestui poem.


* Didier Hecht (1922-2004) est un poète français qui a cultivé toute sa vie l'amour des mots ciselés dont la musicalité et l'harmonie disent le monde intérieur qui l'habitait. Marqué très jeune par l'expérience des camps nazis, il ne cessera de discerner dans la nature, la lumière, et les situations humbles de la vie quotidienne la grâce de l'instant, de la vie qui jaillit, de la paix triomphant peu à peu de la douleur. Discret dans ses paroles et sa vie sociale (il refusa de conquérir une audience en plaidant pour ses écrits), il chargeait sa poésie d'exprimer sa vie intérieure bouillonnante. Il est l'auteur de quatre recueils de poésie : Dans le vent (1964), Pierres et Lumière (1993), Une barque au loin (2000), Humeur vagabonde (2001) et d'un récit, La forêt reverdira (2001).
Pierres et lumière est traversé des deux thèmes sans cesse retravaillés, la solidité de la pierre et, par-delà, des valeurs essentielles, et la fugacité de la lumière, qui transfigure de mille manières toute chose. Ses recueils ont été illustrés par des œuvres à la plume de sa femme, Marie Hecht.

[note par Dominique Ranaivoson, critique littéraire, docteur en littérature francophone].
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer