Intro
În perioada 19 octombrie - 6 noiembrie 2020, atelierele de autocunoaştere prin scris De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei şcoli bucureştene: Şcoala Gimnazială Nr. 197, Şcoala Gimnazială Nr. 169 şi Şcoala Gimnazială 'Sfinţii Constantin şi Elena'.
Un grup de 30 de copii din clasele a VI-a şi a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.
De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Alexandra Nicole Stan (11 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte şi o minciună
Mă numesc Stan Alexandra Nicole, am 11 ani şi locuiesc în Bucureşti. Activităţile mele preferate sunt desenul, practicarea karate-ului, dansul şi înotul! Sunt o persoană curajoasă, inteligentă şi mereu pregătită să cunosc lucruri noi! Îmi plac foarte mult animalele, mai ales caii, pisicile şi câinii. Sunt o fire grijulie!
Plus / Minus
Îmi place foarte mult să practic karate, baschet şi volei, să mă întâlnesc cu prietenii, să ne jucăm împreună "prinselea", "floare-floare deschide-te", "de-a v-aţi ascunselea" şi să alergăm prin parc. De asemenea îmi place să petrec timp cu sora mea mai mică, Ilinca, să mă joc cu pisica mea, Zofie, şi să îmi aranjez camera într-un mod cât mai creativ. Ador când merg cu părinţii la film, dăm petreceri aniversare, jucăm jocuri de societate precum Monopoly şi citim poveşti. Cititul cărţilor scrise de Roald Dahl, desenatul, rezolvarea puzzle-urilor şi studierea diferitelor animale sunt printre activităţile mele preferate. Iubesc când fac cumpărături şi îmi aranjez hainele pe culori.
Nu-mi prea place când plouă, sau e prea cald şi nu pot să ies afară. Atunci când sunt singură, n-am absolut nimic de făcut sau pur şi simplu mă plictisesc nu mă simt în largul meu. Nu-mi place când cineva ţipă, este foarte multă gălăgie, nu am spaţiu sau nu este ordine. Îmi displace când stau mult pe calculator, pierd timpul, când nu fac ceva la timp sau când la şcoală învăţ non-stop iar colegii râd de mine - având în vedere personalitatea mea, că învăţ foarte bine şi am note mari. Nu-mi place când sunt murdară. Urăsc când pierd ceva, nu mai găsesc un lucru important, nu sunt atentă la detalii şi sunt cu capul în nori.
O întâmplare
E luna mai. E o zi cu totul specială. Ies afară după două luni de stat în carantină. Părinţii mei şi cu mine mergem cu maşina la piaţă, apoi ne plimbam prin parc. Simt aerul acela plăcut pe care nu-l mai simţisem de foarte mult timp. E ca şi cum m-aş fi trezit dintr-un somn adânc, iar acum deschid pentru prima oară ochii. Lumea din jurul meu este schimbată, nimic nu mai e la fel. Vântul puternic şi soarele plăcut îmi dau o senzaţie de ameţeală, sincer vorbind. Nu mai eram obişnuită cu vremea de afară, de când mă plimbam în fiecare zi pe aleile parcului sau prin jurul blocului cu prietenii mei. Totuşi, după scurt timp, mi-am revenit. Trec două ore şi parcă nu mă plictisesc deloc, dar trebuie să ne întoarcem înapoi acasă. Odată ajunşi, retrăiesc momentele frumoase petrecute astăzi. Ştiu, pentru unii, această experienţă pe care eu am trăit-o pare ceva banal, dar pentru mine a fost ca o binecuvântare.