Intro
În perioada 19 octombrie - 6 noiembrie 2020, atelierele de autocunoaştere prin scris De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei şcoli bucureştene: Şcoala Gimnazială Nr. 197, Şcoala Gimnazială Nr. 169 şi Şcoala Gimnazială 'Sfinţii Constantin şi Elena'.
Un grup de 30 de copii din clasele a VI-a şi a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.
De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Alexia Sima (12 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte şi o minciună
Mă numesc Alexia, dar îmi place să mi se spună Ale. Anotimpul meu preferat este iarna. Sunt competitivă şi energică. Fac echitaţie de doi ani. Criminalistica mi se pare un subiect interesant. Iubesc seria Harry Potter. Îmi place să scriu poveşti după o anumită temă. Cărţile mele preferate sunt cele poliţiste.
Brusc: o pandemie
Pandemia de COVID 19 nu s-a încheiat, deşi au trecut şapte luni deja. Bineînţeles că perioada de pandemie a adus multe schimbări în viaţa mea: am avut parte de experienţe bune, dar şi rele în această perioadă.
Am făcut multe activităţi interesante şi relaxante, iar faptul că am stat cu toţii acasă ne-a ajutat pe mine şi pe părinţii mei să petrecem mai mult timp împreună. Toţi trei am reuşit să facem prăjituri (Tiramisu), să finalizăm un puzzle uriaş de 1000 de piese, să vedem filme sau emisiuni împreună. Pe de o parte auzeam permanent despre măşti şi distanţare socială, însă la noi în casă parcă era mai multă apropiere decât înainte, când timpul nu ne permitea întotdeauna să facem activităţi cu toţii.
De cealaltă parte, Pandemia, ca un real "personaj" antipatic, a dus la apariţia unor interdicţii din cauza cărora am ratat o mult-dorită excursie la Londra, la turul Harry Potter, plus alte călătorii stabilite pe care părinţii mei au hotărât să le amâne în perioada verii.
Dacă mă gândesc la prezent, Pandemia ne-a obligat să facem doar şcoală online iar acest lucru nu mă amuză deloc. Mi-e dor de colegii mei, mi-e dor să ne întâlnim, să râdem sau să ne plimbăm împreună. Cred că "distanţarea" asta socială e printre cele mai neplăcute consecinţe ale Pandemiei în relaţiile cu ceilalţi! Aşa că sper, probabil ca toţi ceilalţi, să se sfârşească mai repede, până nu se consumă toate rezervele noastre de speranţă şi energie!
Plus / Minus
Iubesc să mă trezesc dimineaţa târziu, să aud minunatul ciripit al păsărelelor şi să simt mirosul cafelei abia râşnite de mama. Îmi place să mă ridic din pat, de sub baldachinul auriu de praf ce intră pe fereastră, şi să simt papucii moi mângâindu-mi picioarele buimace. Îmi place că dimineaţa îmi apar cele mai năstruşnice idei de povestiri unice, pline de magie. Iubesc să pornesc cu ideea că ziua respectivă va fi frumoasă şi mă voi distra pe cinste, chiar dacă facem ore.
Ce altceva îmi place? Îmi place să călăresc la galop şi să simt părul fluturat de vânt. Şi apoi, din zborul galopului, îmi place să descalec şi să păşesc pe frunze uscate. Şi îmi place pictura pe care o aşterne toamna, stropind frunzele copacilor. Îmi plac strugurii zemoşi, cu boabele măslinii. Iubesc puloverele moi, călduroase, din tricoturile cele mai alese pe care le purtăm pe noi toamna.
Iubesc iarna şi îmi place să alunec pe schiuri şi să fac curbe largi pe pârtiile strălucind în soare. Iubesc Crăciunul şi îmi plac momentele în care împodobim bradul cu globuleţe multicolore. Îmi plac luminiţele strălucitoare de pe crengile bradului. Şi da, îmi place să primesc MULTE CADOURI! Îmi place să beau ciocolată caldă în timp ce citesc o carte lângă un şemineu, iarna. Şi la final, îmi plac icrele cu coacăze roşii.
Nu îmi place ploaia şi nici să simt că am picioarele ude. Că tot vorbim de picioare, nu îmi plac şosetele/dresurile sintetice. Nu îmi place zăpada întristată de noroi şi nici atingerea agresivă a scoicilor colţuroase. De asemenea, nu îmi place să merg la şcoală. Nu îmi place să fac teme grele, până noaptea târziu, şi nici să mă trezesc dimineaţa devreme şi să o iau de la capăt. Nu îmi plac trădările şi nici să fiu bârfită de aşa-zişii prieteni. Nu îmi place să simt neîncredere şi nici să trăiesc în frică. Şi da, nu îmi place insuccesul, chiar dacă ştiu că e doar o experienţă şi vor veni şi zile bune. Nu îmi place umilinţa şi nici să exersez neştiinţă. Nu îmi plac furtunile dintre oameni şi nici furtunile norilor sau luminile străpungătoare ale fulgerelor. Nu îmi plac nici tunetele ce anunţă parcă o răzvrătire a planetelor. Şi nu , nu îmi place ciorba sleită!