Intro
În perioada 19 octombrie - 6 noiembrie 2020, atelierele de autocunoaştere prin scris De Trei Ori (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei şcoli bucureştene: Şcoala Gimnazială Nr. 197, Şcoala Gimnazială Nr. 169 şi Şcoala Gimnazială 'Sfinţii Constantin şi Elena'.
Un grup de 30 de copii din clasele a VI-a şi a VII-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Copiii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.
De Trei Ori a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Copiii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui copil participant la ateliere.
Denisa Marinică (12 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte şi o minciună
Toată viaţa mea este ca o carte, plină de aventură şi mister. Am avut parte de multe decizii grele care la început mi-au dat bătăi de cap, dar am trecut peste ele cu brio. Apropo, să nu uit să vă spun că mă numesc Denisa Marinică, am 12 ani şi locuiesc în Bucureşti de un an.
Plus / Minus
Hei! Astăzi îţi voi spune câteva lucruri care îmi displac. Aşa că hai să trecem la treabă. În primul rând nu îmi place să mănânc: ciorbă, ciulama de ciuperci şi piftie. În al doilea rând nu îmi prea place să mă joc volei, leapşa, împărate-împărate, sau şoarecele şi pisica, dar o fac deoarece nu vreau să îi supăr pe prietenii mei.
Aş vrea să vă mai spun şi că nu îmi place când cineva mă ignoră sau mă minte cu un lucru foarte important. Ca materii nu îmi plac engleza şi franceza. Română şi geografia îmi plac foarte puţin. Urăsc acel moment când mi se termină bateria telefonului şi trebuie să aştept să mi se încarce la loc.
Îmi este foarte urât să dansez şi să cânt în faţa unor persoane. Mi-e frică că nu le va plăcea sau mă voi face de râs. Nu îmi place nici când trebuie să stau în casă deoarece plouă sau este frig. Nu suport zilele acelea în care profesorii ne dau atâtea teme încât trebuie să îmi ocup toată ziua scriind şi nu mai am timp de altceva. Nu îmi plac persoanele false deoarece ele te manipulează să crezi că de fapt sunt de treabă. Iar în cele din urmă vă voi spune că îmi displace să fac greşeli deoarece ele trebuie remediate iar asta e foarte greu de făcut.
O scurtă întamplare
Astăzi este luni. Soarele se pierde din privire din cauza norilor negri care acoperă întreg cerul. Eu, sincer, nu aş vrea să merg la şcoală, dar nu am de ales. Cum merg lent pe strada lungă în drum spre şcoală observ ceva. Încep să mă apropii. Totul pare puţin mai clar. Începe să mi se facă frică. Dar înaintez. Dintr-o dată totul se face clar. În faţa mea se află un bărbat gras şi înalt care bate un căţeluş nevinovat. În acel moment mă opresc şi încep să tremur toată. Mă gândesc la căţeluşul acela drăguţ care e lovit încontinuu. Mă mai gândesc şi la faptul că şi eu aş putea fi lovită aşa. Totul este de nedescris. Însă nu pot să mă duc la acel om, să îi spun să lase căţeluşul în pace, pentru că îmi este extrem de frică. După ceva timp de stat acolo, observ că bărbatul nu mai bate căţeluşul, aşa că încep să mă bucur. Nu mai tremur. Mă simt puţin mai bine şi zâmbetul începe să îmi apară pe faţă. Plec mai departe spre şcoală.
Dacă pană acuma aţi bătut un animal, vă rog să nu o mai faceţi.