28.01.2021
Îmi plac topurile răsturnate, pe orizontală- adică înşiruirile, puncte punctele şi poezia narativă şi îmi place de Ioana Hogman. Lista ei de lucruri care au modificat-o în 2020 m-a inspirat, şi mi-a plăcut idea ei curatorială. Voi păstra direcţia ei de a menţiona chestii din perspectiva efectelor pe care le-au avut lucrurile asupra mea - pentru că degeaba avem agenţie, dacă nu interacţionăm cu agenţiile din jur.

(Aş vrea ca toată lumea să vadă ce văd eu, să asculte ce îmi place mie şi să citească rapid chestiile pe care le-am descoperit, şi să îmi scrie dacă le-a plăcut, şi să nu îmi scrie, dacă nu le-a plăcut.)

O listă cu the things that kept me sane in 2020:

1. Prietenia la distanţă / sondarea interiorităţii / poezii în toate limbile pe care le cunosc: Hera Lindsay Bird mi-a dat sentimentul că poţi să fii şi hipster şi deep, şi superficială şi talentată de mama focului, că e ok să nu ştii exact ce vei face cu viaţa ta şi că e ok să nu spui chiar tot timpul tot ce simţi. Şi că în spatele oricărui spark, sunt ani de muncă. Şi că poezia e sexy no matter what they say. Alwarda - ultima carte de poezie citită în 2020, între Crăciun şi Rev, undeva la mare distanţă de cei apropiaţi, în conexiune majoră cu sufletele care trăiesc la graniţele lumilor, cu gândul la prietena mea care trăieşte în Luxembourg, şi la anul în care am locuit şi eu acolo, cu gândul la prietenele mele care trăiesc în Sibiu, Bucureşti, Cluj, Köln, Nürnberg, München, Amsterdam, înţelegând perfect înstrăinarea tăcută, maturizarea forţată şi pierderea prietenilor, singurătatea asumată, înţelegând perfect necesitatea adaptării la noua vârstă, cu gândul la prietenele mele Virginia, Gertrude, Sylvia dar şi la Ruxandra, Elena, Livia, Maria, la fetele mele.

2. Literatura cu şi despre artă: romanul How to be both de Ali Smith, pentru că e primul text pe care îl citesc unde literally personajele vorbesc la pereţi, şi pereţii răspund, also pentru că îmi place feuds, şi intuiesc că Ali e aşa o academiciană ratată devenită autoare de succes - gând care nu îmi poate oferi decât optimism -, că arta face sens, şi scrisul despre artă şi restul nu.

3. Escapismul / metaforele mării: "Scorpionfish" - pentru că m-am simţit ca într-o vacanţă contemporană, în Grecia, care se duce de râpă sau într-un film de atmosferă al lui Luca Guadagnino, terminat cu gândul că dragostea e posibilă şi după 40 de ani. Serios acum: o meditaţie faină pe tema identităţii de emigrant- între idealizarea locului de baştină şi adaptarea într-un nou loc, un studiu despre locuri şi agenţiile lor. New favorite artist, Hugo Canoilas şi a sa expo On the Extremes of Good and Evil, pentru că reuşeşte să te facă să fii conştient de funcţiile spaţiului ca instituţie / loc de dezbatere şi în acelaşi timp de potenţialitatea spaţiului, de deschiderea spre imaginar. Senzaţia de totul se duce de râpă / nu a mai rămas nimic ok şi totul din cauza noastră suprapusă cu e loc pentru noi începuturi, vreau şi eu să scriu scenariul unui astfel de nou început.

4. Mark Fischer şi teoria lui despre hauntology - care îmi oferă o alternativă la gândirea binară nostalgie / speranţă, străin / nativ, trecut / viitor etc. etc. şi anume: We are haunted by futures that failed to happen, Ghosts of my life e şi singura carte, pe care nu mă grăbesc să o termin.

5. Căutarea identităţii / reanalizarea relaţiei părinţi-copii / Gender talk: Serialul We Are Who We Are mi-a reamintit cât de fucked up suntem din cauza părinţilor, şi cum acţiunile şi reacţiile lor ne formează ca adulţi, şi cum ei la rândul lor sunt afectaţi de structurile sociale şi economice. O metaforă foarte faină e tot filmul ăsta despre determinare socială şi escape, cu de toate: coming of age, descoperirea sexualităţii, căutarea identităţii, gender, relaţia copii-părinţi, America lui Trump, arme, muzică, Italia, şi iubire. Mi-a amintit cum e să fii teenager şi să crezi în viitor, deşi aparent eşti fucked up and there is no way this world is going to give in. Nu am văzut atât de multe filme anul ăsta, dar mă bucur că au apărut câteva filme alternative cu suflet aşa- tot în seria căutarea identităţii, relaţii fucked up cu părinţii, prietenie, coming of age - Kajillionaire, scenariul şi regia: Miranda July. Discuţiile despre gender şi prezenţa lor în entertainment, iar o sursă de speranţă: în acest sens, m-am bucurat enorm de studiul Iuliei Popovici despre travesti şi drag în România. Iar vizionarea RuPaul's Drag Race e un studiu mişto pe reprezentare şi construcţii de gen.

6. Slowing down: volumul Marc Cousins: The Story of Film- o abordare alternativă la istoria filmului, care include regizoare femei, filme din Asia şi Africa. Cousins e un mega fain povestitor cu o voce extrem de calmă- relaxare şi ASMR total. Din seria prietenie şi western alternativ - First Cow în regia lui Kelly Reichhardt. M-a distrat şi asocierea lui Cookie cu lumea gătitului din timpul pandemiei, când toată lumea s-a apucat de gătit şi de copt. Cookie - what a sweet guy!

7. Arhive personale: am continuat studiul oraşelor şi cercetarea flaneurismului, cu nişte descoperiri necesare: Lauren Elkin şi a sa Flaneuse: Women walk the city in Paris, New York, Tokyo, Venice and London şi Zoe Skoulding cu poeziile dar şi studiile ei, printre care de căpătâi, guiding light and bible: Contemporary Women's Poetry and Urban Space: Experimental Cities şi volumul The Museum of Dissappearing Sounds, and last but not least, antologia Flexen. Flâneusen* schreiben Städte de Özlem Özgül Dündar, Ronya Othmann, Mia Göhring, Lea Sauer. Fetele, se plimbă singure pe străzi, descoperă lumi, imaginează şi analizează universuri. Prin mers - decolonizarea unor cuvinte şi modele de gândire.

8. Muzică pe repeat: Melodia descoperită în unul dintre lockdownuri, pe care am ascultat-o pe repeat, până când nu am mai putut: Marilyn Manson - We are Chaos, şi The Strokes - The New Abnormal, pentru că e nou şi vechi în acelaşi timp, pentru că face sens.

9. Ideea de muncă?!: Pentru reanalizarea conceptului de muncă în şi după pandemie, şi a regândirii relaţiei job / artist, arta ca job, şi jobul ca artă mi-ar plăcea să termin Hannah Arendt: Vita activa.

10. Further reading: Postumanul şi gândirea plantelor: Through Vegetal Being de Luce Irigaray şi Michael Marder, şi Plant Thinking - a Philosophy of Vegetal Life de Michael Marder: pentru ideea că gândirea e posibilă şi în afara instituţiilor, pentru optimismul posibilităţii unor noi începuturi şi pentru conceptul de care. De asemenea, mi-ar plăcea să încep o corespondenţă cu oricine e interesat de tema: plante de interior.

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 31 ianuarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus