Am fugit. Într-adevăr, nu mai suportam să tot aştept, mă sufocam printre voi! M-am întors acolo; a fost cea dintîi crimă de neiertat. Acum că ştiu, ce mai contează! Dar ai grijă, înainte ca cel dintîi cînt al cocoşului să se audă dincolo de întunecatele păduri rînduite peste munţi, să-ţi regăseşti, în odaia joasă, îmbălsămată de trandafiri, trupul netulburat ce doarme!
(Ultimul text publicat - 1945) |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Pieuse ballade du fond des fonds / Baladă cuvioasă din adîncul adîncurilorBûcher d'Héraclès / Rugul lui HeraclesIl y avait autre chose... [fragment] / Era altceva... [fragment]Les pierres parlent / Pietrele cuvînteazăLa Mort devant / Cu Moartea înainteToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate