Şiroaie de moarte mi-au curs pe maluri pietrele soarelui rănile mi le-au strivit tăişurile somnului au răscolit frunzişul de pe tîmplă iar eu înaintez despuiat înspre cerul fără de nimeni. Truda chipului meu şi speranţa care îmi macină mintea stihuitorii din ochi mi-au cîntat pînă la răsărit de zi ale mele cioturi însîngerate scriu în umbră o nesfîrşită epopee de SÎNGE. Iată visul încurcat printre spini Iată patima genunchilor mei Iată tihnitul impas al norilor şi glasul poeţilor care în glasul meu face de o mie de ori înconjurul lumii _______________ André de Richaud (1907-1968), « Monologue », în Poètes d'aujourd'hui, no 147, in Pierre Seghers, Poètes maudits du XXe siècle, Paris, Éditions Pierre Belfond, 1985, p. 258. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Pieuse ballade du fond des fonds / Baladă cuvioasă din adîncul adîncurilorBûcher d'Héraclès / Rugul lui HeraclesIl y avait autre chose... [fragment] / Era altceva... [fragment]Les pierres parlent / Pietrele cuvînteazăLa Mort devant / Cu Moartea înainteToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate