Lianele de abanos pîndesc muribunda de ploaie sfîşiată Străzile o sugrumă o înlănţuie În jungla de beton înaintează şi trupul şi-l întinde asemeni unei fraze neîmplinite. Se clatină, ea, cea care mamă ar fi putut să-mi fie Se clatină mama cea fără de pîntece În locul ei - ochii mei larg deschişi, Doi ochi enormi două ghinde uscate Grefă a morţii Sărmană mamă sterilă, leagănă în carnea ta Ochii mei de copil rătăcit Ochii mei precum iarba care macină oroarea Ochii mei nebănuit de limpezi Sărmană zdreanţă de sare! Ochii mei de noroi şi lumină Dar tu, tu înaintezi, înaintezi sfîşiată de ploaie, şi mă cauţi pe mine, care sînt aici, în tine săpată. _______________ Gilberte H. Dallas (1918-1960), «Y», în volumul Alphabet de soleils, in Pierre Seghers, Poètes maudits du XXe siècle, Paris, Éditions Pierre Belfond, 1985, p. 94. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Pieuse ballade du fond des fonds / Baladă cuvioasă din adîncul adîncurilorBûcher d'Héraclès / Rugul lui HeraclesIl y avait autre chose... [fragment] / Era altceva... [fragment]Les pierres parlent / Pietrele cuvînteazăLa Mort devant / Cu Moartea înainteToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate