24.05.2005



Domnule H. - Socotesc zilele ce n-au fost să fie niciodată, nopţile ce nu vor fi nicicînd, cheile de care duc lipsă nopţile pentru a deschide ziua şi tot ce lipseşte pentru a face ceva ce de nimic să nu ducă lipsă. Dar socoteala mea este mereu greşită... din pricina zerourilor care răstoarnă tot, înţelegeţi!

Oh, ce ţi-e şi cu zerourile! Băşici plate, fără de contur, în aer, rotocoale, fără de contur, în aer, care nu se sparg niciodată! Aşa încît, înţelegeţi...

Deci, ca să scap de ele, am făcut găuri peste tot. Sap în pereţi, în hăuri, în curenţi de aer ori în capul meu. O gaură este un lucru foarte de folos, înţelegeţi! Dă o privelişte largă, şi poţi să vezi tot în negru, la capăt; merge şi ca lupă, să te uiţi îndeaproape în locul numit Nimic unde vieţuieşte Nimeni.

Dar poate că... poate că doriţi să vă găuresc şi pe dumneavoastră?... Găurile, vă rog să mă înţelegeţi, umflăturile de vid, găurile găurite, găurile întregi, trei sferturi din sfertul a o sută una parte: toate sînt zăvoare, dar cheile? Trebuie găsit un punct. Punct şi cu asta basta! Dar faţa se prinde greu - talangă de lacrimi.

Mai degrabă ascultaţi aici:

În culisele iubirii pustiitoare se află:

Două trupuri, văzute dinspre nefiinţă, şuierînd în aerul roşiatic al cuvintelor care lovesc o gaură de moarte găurită. Nu lăsaţi să scape clănţănitul dinţilor lor ascuţiţi, înfipţi în limba lor spînzurată!

_______________


Jean-Pierre Duprey (1930-1959), « Monsieur H. », în volumul Derrière son double (Éditions Le Soleil Noir, 1950), in Pierre Seghers, Poètes maudits du XXe siècle, Paris, Éditions Pierre Belfond, 1985, p. 133.

Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.

0 comentarii

Publicitate

Sus