Cuvîntez în preaplinul flăcării, între noapte şi zi. Profeţii veghează zadarnic peste moarte, în spate duc cu ei şuierătoare voci. Printre dinţi, tăcerea spumegă bucăţi de carne. Sînt neclintit, soare pustiu, un oftat care deschide gura: caut un sprijin în ochiul muribundei. Fără a strînge ceva, ci dezlegînd, în revenirea durerii, cu forţele întoarse împotriva mea. Păstrez pentru o vreme trupul, gura într-un şanţ, hoitul meu într-un vîrf de copac. Veghez şi stau de pază. Legămîntul este ameninţare şi o sfîşiere: strălucirile sinelui. Iată-mă pe scenă: doar un pas şi sînt dat afară. Înaintez pentru a şchiopăta mai bine. Sînt bocetul şi lacrimile: pentru a întrezări, într-un tîrziu, moartea. (Ultimul poem al lui _______________ Pierre Dalle Nogare (1934-1984), « Je parle... », în volumul Mal Être, in Pierre Seghers, Poètes maudits du XXe siècle, Paris, Éditions Pierre Belfond, 1985, p. 104-105. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Pieuse ballade du fond des fonds / Baladă cuvioasă din adîncul adîncurilorBûcher d'Héraclès / Rugul lui HeraclesIl y avait autre chose... [fragment] / Era altceva... [fragment]Les pierres parlent / Pietrele cuvînteazăLa Mort devant / Cu Moartea înainteToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate