06.03.2021
Mult, mai mult ca alți ani, 2020 a fost anul care ne-a provocat cumva pe toți.

Mulțumesc LiterNet-ului pentru continuitatea acestui proiect! Anul meu 2019, pe scurt, poate fi revăzut aici; pe atunci habar n-aveam noi ce ne pregătește anul 2020.

Chiar înainte de pandemie am avut premiera cu Rinocerii la Teatrul Național Timișoara, ne-am bucurat că am reușit să o prezentăm publicului cu puțin înainte de a se închide totul. Lucrul la acest spectacol, pe textul acesta profund umanist al lui Eugene Ionesco, a fost cât se poate de necesar pentru ceea ce urma să trăim.


Băcăneasa - Rinocerii de Eugene Ionesco, regia Tompa Gabor


Soția domnului Jean - Rinocerii de Eugene Ionesco, regia Tompa Gabor

Apoi au urmat luni de zile în care am fost fiecare cu micul lui univers. Pentru mine asta a însemnat să mă bucur de zeci de spectacole online, de mai multe cărți ca (aproape) niciodată, să parcurg diverse cursuri online, să învăț să cânt la muzicuță, să trag cu urechea (uneori și cu ochiul) la cursurile online ale fiului meu, student la UNATC.

Am învățat și reînvățat să mă aplec cu mai multă atenție asupra mea, asupra nevoilor mele fizice, mentale, emoționale, spirituale și de toate felurile... căci deodată am avut mult timp disponibil pentru mine ca femeie.

În anumite etape am făcut repetiții și întâlniri online, în vară am reînceput să ne vedem live, cu măști și distanțare, iar în octombrie am avut premiera cu Homer S.O.S. 2020. Pentru mine a fost o căutare frumoasă rolul doicii lui Ulise, dar toată epopeea în sine e o reală aventură.


Doica Evriclea - Homer. S.O.S. 2020,
regia Ion Ardeal Ieremia, Mihaela Lichiardopol și Sabin Popescu

Am simțit lipsa călătoriilor în 2020, dar tot am reușit să ating câteva vârfuri: Cape Kaliakra în iulie și pentru a cincea oară (parcă) vârful Omu; pentru ambele aventuri sunt recunoscătoare.

Totodată, am început niște căutări foarte personale, care sigur vor duce pe căi deocamdată necunoscute mie, dar pentru care mă simt - pentru prima dată - pregătită:)

Și a trecut primul an fără festivalul național Copil în Europa. Tânăr în Europa. Nu i-am simțit însă lipsa, fiindcă am fost absorbită total de noile mele căutări, întrebări, lecții.

Anul fără orele de teatru cu trupa În pom, ne-am oprit în primăvară și încă nu am reluat cursurile, încă simt că nu e momentul; când va veni, sigur voi ști.

Și fiindcă anul acesta nu am făcut un nou clip, îl atașez pe cel din anul anterior, fiindcă mesajul rămâne valabil.


Așteptăm să fie mai puține cazuri de infectați, să putem să ne revedem cu publicul, deocamdată jucăm în regim de live streaming. Să avem grijă fiecare, de noi înșine și de cei din jur, să rămânem sănătoși.

Încă îmi place să biciclesc, mult de tot. Și Hesse și Thomas Mann. Și soarele. Deci 2021 aștept să fie însorit și să-mi aducă o bicicletă nouă, cu coș de răchită și floricele:))

*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 7 martie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitație făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2020. (Redacția LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus