06.03.2021
Mult, mai mult ca alţi ani, 2020 a fost anul care ne-a provocat cumva pe toţi.

Mulţumesc LiterNet-ului pentru continuitatea acestui proiect! Anul meu 2019, pe scurt, poate fi revăzut aici; pe atunci habar n-aveam noi ce ne pregăteşte anul 2020.

Chiar înainte de pandemie am avut premiera cu Rinocerii la Teatrul Naţional Timişoara, ne-am bucurat că am reuşit să o prezentăm publicului cu puţin înainte de a se închide totul. Lucrul la acest spectacol, pe textul acesta profund umanist al lui Eugene Ionesco, a fost cât se poate de necesar pentru ceea ce urma să trăim.


Băcăneasa - Rinocerii de Eugene Ionesco, regia Tompa Gabor


Soţia domnului Jean - Rinocerii de Eugene Ionesco, regia Tompa Gabor

Apoi au urmat luni de zile în care am fost fiecare cu micul lui univers. Pentru mine asta a însemnat să mă bucur de zeci de spectacole online, de mai multe cărţi ca (aproape) niciodată, să parcurg diverse cursuri online, să învăţ să cânt la muzicuţă, să trag cu urechea (uneori şi cu ochiul) la cursurile online ale fiului meu, student la UNATC.

Am învăţat şi reînvăţat să mă aplec cu mai multă atenţie asupra mea, asupra nevoilor mele fizice, mentale, emoţionale, spirituale şi de toate felurile... căci deodată am avut mult timp disponibil pentru mine ca femeie.

În anumite etape am făcut repetiţii şi întâlniri online, în vară am reînceput să ne vedem live, cu măşti şi distanţare, iar în octombrie am avut premiera cu Homer S.O.S. 2020. Pentru mine a fost o căutare frumoasă rolul doicii lui Ulise, dar toată epopeea în sine e o reală aventură.


Doica Evriclea - Homer. S.O.S. 2020,
regia Ion Ardeal Ieremia, Mihaela Lichiardopol şi Sabin Popescu

Am simţit lipsa călătoriilor în 2020, dar tot am reuşit să ating câteva vârfuri: Cape Kaliakra în iulie şi pentru a cincea oară (parcă) vârful Omu; pentru ambele aventuri sunt recunoscătoare.

Totodată, am început nişte căutări foarte personale, care sigur vor duce pe căi deocamdată necunoscute mie, dar pentru care mă simt - pentru prima dată - pregătită:)

Şi a trecut primul an fără festivalul naţional Copil în Europa. Tânăr în Europa. Nu i-am simţit însă lipsa, fiindcă am fost absorbită total de noile mele căutări, întrebări, lecţii.

Anul fără orele de teatru cu trupa În pom, ne-am oprit în primăvară şi încă nu am reluat cursurile, încă simt că nu e momentul; când va veni, sigur voi şti.

Şi fiindcă anul acesta nu am făcut un nou clip, îl ataşez pe cel din anul anterior, fiindcă mesajul rămâne valabil.


Aşteptăm să fie mai puţine cazuri de infectaţi, să putem să ne revedem cu publicul, deocamdată jucăm în regim de live streaming. Să avem grijă fiecare, de noi înşine şi de cei din jur, să rămânem sănătoşi.

Încă îmi place să biciclesc, mult de tot. Şi Hesse şi Thomas Mann. Şi soarele. Deci 2021 aştept să fie însorit şi să-mi aducă o bicicletă nouă, cu coş de răchită şi floricele:))

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 7 martie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus